Industria auto romaneasca, care cumuleaza rezultatele celor doi constructori locali si producatorilor de componente
, a consemnat anul trecut o cifra de afaceri de 7,2 miliarde de euro, in crestere fata de 5,6 miliarde euro in 2006, a declarat, ieri, vicepresedintele Automobile Dacia, Constantin Stroe, informeaza Mediafax.
"Anul trecut, industria auto nationala a avut o cifra de afaceri de 7,2 miliarde de euro, de la 5,6 miliarde euro in 2006. Din total, exporturile industriei romanesti au ajuns la 1,7 miliarde de euro", a afirmat Stroe. Potrivit Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA), productia de autovehicule a crescut anul trecut cu 13,2%, la 241.712 unitati, din care 234.103 au fost autoturisme, in urcare 16,1% fata de 2006, si 7.599 au fost vehicule comerciale, in scadere cu 36,3%. Vanzarile de autoturisme produse
in Romania pe piata locala au scazut anul trecut cu 6,9% fata de 2006, la 110.902 autoturisme.
In cazul autovehiculelor comerciale, livrarile au scazut cu 41,9%, fata de 2006, la 6.888 unitati. In ceea ce priveste exporturile, acestea au crescut anul trecut cu 52,3% fata de 2006, la 122.551 unitati, din care 121.866 au fost autoturisme, in urcare cu 52,3%.
Cei doi constructori auto din Romania sunt Automobile Dacia, detinut de grupul francez Renault, si Automobile Craiova. Ford a semnat, in luna septembrie 2007, contractul de privatizare al producatorului din Craiova, prin care a preluat 72,4% din capitalul companiei, detinut de AVAS, pentru 57 milioane de euro.
miercuri, 18 martie 2009
Preluarea Petromservice, aprobata de Consiliul Concurentei
Consiliul Concurentei a autorizat ieri preluarea de catre Petrom a activitatilor de servicii petroliere de la Petromservice, apreciind ca operatiunea nu prezinta „indolieli serioase” cu privire la compatibilitatea cu mediul concurential.
Pentru 328,5 milioane de euro, Petrom a preluat activitatile de reparatii sonde, mentenanta, foraj si transporturi desfasurate de Petromservice.
„Consiliul Concurentei a constatat ca tranzactia, desi cade sub incidenta Legii concurentei nr. 21/1996, republicata, nu prezinta indoieli serioase cu privire la compatibilitatea acesteia cu un mediu concurential normal pe teritoriul Romaniei.
In consecinta, autoritatea romana de concurenta a emis o decizie de neobiectiune”, se arata intr-un comunicat al institutiei. Contractul dintre cele doua companii a fost incheiat pe 18 septembrie 2007. Prin aceasta tranzactie, Petrom a preluat si circa 9.800 de salariati ai Petromservice.
In urma preluarii, Petrom a creat un nou departament, de servicii pentru explorare si productie, iar in urmatorii ani compania va investi circa 90 de milioane de euro in tehnologii si echipamente, infrastructura si aplicatii IT.
Petrom, clientul de baza al Petromservice
Petromservice, societate creata in 2002 prin externalizarea unor activitati de servicii petroliere ale Petrom, a realizat in ultimii ani, in beneficiul Petrom, cea mai mare pondere din totalul serviciilor prestate.
Asta deoarece, in 2005, cele doua companii au semnat un contract, valabil pana in 2012, care stabilea ca Petromservice sa efectueze pentru Petrom lucrari in valoare de minimum 180 milioane de euro in 2006.
Suma minima era prevazuta sa descreasca, in fiecare an, cu 10%, pana la finalizarea contractului. In urma preluarii activitatilor Petromservice, contractul din 2005 va inceta.
Pentru 328,5 milioane de euro, Petrom a preluat activitatile de reparatii sonde, mentenanta, foraj si transporturi desfasurate de Petromservice.
„Consiliul Concurentei a constatat ca tranzactia, desi cade sub incidenta Legii concurentei nr. 21/1996, republicata, nu prezinta indoieli serioase cu privire la compatibilitatea acesteia cu un mediu concurential normal pe teritoriul Romaniei.
In consecinta, autoritatea romana de concurenta a emis o decizie de neobiectiune”, se arata intr-un comunicat al institutiei. Contractul dintre cele doua companii a fost incheiat pe 18 septembrie 2007. Prin aceasta tranzactie, Petrom a preluat si circa 9.800 de salariati ai Petromservice.
In urma preluarii, Petrom a creat un nou departament, de servicii pentru explorare si productie, iar in urmatorii ani compania va investi circa 90 de milioane de euro in tehnologii si echipamente, infrastructura si aplicatii IT.
Petrom, clientul de baza al Petromservice
Petromservice, societate creata in 2002 prin externalizarea unor activitati de servicii petroliere ale Petrom, a realizat in ultimii ani, in beneficiul Petrom, cea mai mare pondere din totalul serviciilor prestate.
Asta deoarece, in 2005, cele doua companii au semnat un contract, valabil pana in 2012, care stabilea ca Petromservice sa efectueze pentru Petrom lucrari in valoare de minimum 180 milioane de euro in 2006.
Suma minima era prevazuta sa descreasca, in fiecare an, cu 10%, pana la finalizarea contractului. In urma preluarii activitatilor Petromservice, contractul din 2005 va inceta.
Ao...leu!
eul s-a depreciat iarăşi faţă de euro şi dolar
Contextul internaţional loveşte în plin monedele emergente
Nici acţiunile BNR nu mai stăvilesc căderea leului
BNR a afişat un curs lei/euro de 3,7202 cu 0,62% mai mult faţă de cursul de referinţă anunţat vineri, de 3,6972 lei/euro. Deprecierea cu peste 3 bani a monedei naţionale a dus la apropierea de recordul înregistrat pe 7 februarie 2005, când BNR a afişat un curs de referinţă de 3,7283 lei/euro.
Deprecieri au înregistrat de altfel toate monedele ţărilor din regiune, iar bursele internaţionale au scăzut peste noapte cu până la 6%. Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a urmat tendinţele externe, toţi indicii acesteia înregistrând scăderi de peste 4%.
Încă de la primele tranzacţii leul s-a depreciat considerabil, sărind de la 3,6950 lei până la 3,749 în a doua parte a zilei.
Deprecierea s-a produs pe fondul turbulenţelor internaţionale
Dumitru Ionuţ, analistul Raiffeisen Bank, explică deprecierea de ieri ca rezultat al turbulenţelor internaţionale provocate de planurile preşedintelui SUA, George Bush de relansare a economiei. Acestea au dus la sporirea neîncrederii investitorilor americani, speriaţi de perspectiva intrării într-o perioadă de recesiune a economiei americane.
Imediat s-au produs
scăderi masive pe bursele din întreaga lume, cu 4 până la 6%. Şi economia naţională a resimţit şocul, iminent de altfel, ţinând cont de faptul că aproximativ 25% din economia mondială reprezintă economia Statelor Unite.
Nici aprecierile din economia noastră nu au fost pozitive, din cauza valorii ridicate a deficitului bugetar pe anul trecut şi a previziunilor sumbre asupra valorii pentru anul acesta.
În ceea ce priveşte posibilitatea existenţei unor acţiuni speculative, analistul Raiffeisen Bank consideră că în perioadele turbulente se pot produce şi speculaţii ce forţează anumite evenimente. "Nu avem informaţii că ar fi mişcări speculative. Este greu de interpretat în condiţiile în care nu avem informaţiile necesare de la BNR", afirmă Ionuţ Dumitru.
În legătură cu posibilitatea ca 1 EURO să ajungă la 4 lei, reprezentantul Raiffeisen Bank consideră că "aprecierea a devenit puţin exagerată şi probabilitatea de a ajunge la 4 lei este mică. Un curs de 4 lei la EURO ar arăta că situaţia este gravă".
Totodată, dealerul-şef de la Emporiki Bank apreciază: "Toate celelalte monede din zonă sunt în cădere liberă, aşa că le-a urmat şi leul. E vorba de aversiunea faţă de risc a investitorilor, pe fondul problemei de pe piaţa de capital. Nu cred, totuşi, că e o mişcare cu bătaie lungă aşa că mă aştept ca deprecierea leului să se tempereze în curând", declara într-un interviu pentru NewsIn.
Leul pierde teren şi în faţa dolarului
Pe pieţele internaţionale, dolarul s-a apreciat uşor de la 1,4605 la 1,4457 dolari/euro, iar ieri euro era cotat la 1,4480 dolari/euro.
În ceea ce priveşte cursul leu/dolar, banca centrală a afişat 2,5694, în creştere pentru moneda americană faţă de cursul afişat vineri 2,5290 lei/dolar. BNR a afişat în prima parte a zilei de luni un nivel al dobânzii la depozitele atrase (ROBID) pentru o zi (overnight) de 7,27 pe an, faţă de 7,36% pe an, cât era la sfârşitul săptămânii anterioare, iar pentru depozitele overnight plasate (ROBOR), dobânda a scăzut uşor la 7,94% pe an, de la 7,99% pe an, cât era vineri.
Imun la mutările BNR
Ieri, Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) şi Banca Naţională a României (BNR) au atras, împreună 3,445 miliarde lei (926 milioane euro) de pe piaţa interbancară. Ministerul de Finanţe a scos 1,285 miliarde lei (345,4 milioane euro) în depozite cu scadenţa pe 25 ianuarie, când conturile ministerului urmează să se umple cu banii de la contribuabili. Dobânda maximă la care Finanţele au atras moneda naţională a fost de 8% pe an, similară cu dobânda folosită de banca centrală pe piaţa interbancară. BNR a atras, la rândul său, 2,16 miliarde lei (580,6 milioane euro) de la cele 13 bănci participante la licitaţia pentru depozite la două săptămâni, iar dobânda a fost de 8% pe an. Banca centrală a atras lei din piaţa monetară în fiecare zi a săptămânii trecute, cu scopul de a regla lichiditatea interbancară, mişcare ce conduce de obicei la o uşoară apreciere a leului pe piaţa valutară.
Contextul internaţional loveşte în plin monedele emergente
Nici acţiunile BNR nu mai stăvilesc căderea leului
BNR a afişat un curs lei/euro de 3,7202 cu 0,62% mai mult faţă de cursul de referinţă anunţat vineri, de 3,6972 lei/euro. Deprecierea cu peste 3 bani a monedei naţionale a dus la apropierea de recordul înregistrat pe 7 februarie 2005, când BNR a afişat un curs de referinţă de 3,7283 lei/euro.
Deprecieri au înregistrat de altfel toate monedele ţărilor din regiune, iar bursele internaţionale au scăzut peste noapte cu până la 6%. Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a urmat tendinţele externe, toţi indicii acesteia înregistrând scăderi de peste 4%.
Încă de la primele tranzacţii leul s-a depreciat considerabil, sărind de la 3,6950 lei până la 3,749 în a doua parte a zilei.
Deprecierea s-a produs pe fondul turbulenţelor internaţionale
Dumitru Ionuţ, analistul Raiffeisen Bank, explică deprecierea de ieri ca rezultat al turbulenţelor internaţionale provocate de planurile preşedintelui SUA, George Bush de relansare a economiei. Acestea au dus la sporirea neîncrederii investitorilor americani, speriaţi de perspectiva intrării într-o perioadă de recesiune a economiei americane.
Imediat s-au produs
scăderi masive pe bursele din întreaga lume, cu 4 până la 6%. Şi economia naţională a resimţit şocul, iminent de altfel, ţinând cont de faptul că aproximativ 25% din economia mondială reprezintă economia Statelor Unite.
Nici aprecierile din economia noastră nu au fost pozitive, din cauza valorii ridicate a deficitului bugetar pe anul trecut şi a previziunilor sumbre asupra valorii pentru anul acesta.
În ceea ce priveşte posibilitatea existenţei unor acţiuni speculative, analistul Raiffeisen Bank consideră că în perioadele turbulente se pot produce şi speculaţii ce forţează anumite evenimente. "Nu avem informaţii că ar fi mişcări speculative. Este greu de interpretat în condiţiile în care nu avem informaţiile necesare de la BNR", afirmă Ionuţ Dumitru.
În legătură cu posibilitatea ca 1 EURO să ajungă la 4 lei, reprezentantul Raiffeisen Bank consideră că "aprecierea a devenit puţin exagerată şi probabilitatea de a ajunge la 4 lei este mică. Un curs de 4 lei la EURO ar arăta că situaţia este gravă".
Totodată, dealerul-şef de la Emporiki Bank apreciază: "Toate celelalte monede din zonă sunt în cădere liberă, aşa că le-a urmat şi leul. E vorba de aversiunea faţă de risc a investitorilor, pe fondul problemei de pe piaţa de capital. Nu cred, totuşi, că e o mişcare cu bătaie lungă aşa că mă aştept ca deprecierea leului să se tempereze în curând", declara într-un interviu pentru NewsIn.
Leul pierde teren şi în faţa dolarului
Pe pieţele internaţionale, dolarul s-a apreciat uşor de la 1,4605 la 1,4457 dolari/euro, iar ieri euro era cotat la 1,4480 dolari/euro.
În ceea ce priveşte cursul leu/dolar, banca centrală a afişat 2,5694, în creştere pentru moneda americană faţă de cursul afişat vineri 2,5290 lei/dolar. BNR a afişat în prima parte a zilei de luni un nivel al dobânzii la depozitele atrase (ROBID) pentru o zi (overnight) de 7,27 pe an, faţă de 7,36% pe an, cât era la sfârşitul săptămânii anterioare, iar pentru depozitele overnight plasate (ROBOR), dobânda a scăzut uşor la 7,94% pe an, de la 7,99% pe an, cât era vineri.
Imun la mutările BNR
Ieri, Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) şi Banca Naţională a României (BNR) au atras, împreună 3,445 miliarde lei (926 milioane euro) de pe piaţa interbancară. Ministerul de Finanţe a scos 1,285 miliarde lei (345,4 milioane euro) în depozite cu scadenţa pe 25 ianuarie, când conturile ministerului urmează să se umple cu banii de la contribuabili. Dobânda maximă la care Finanţele au atras moneda naţională a fost de 8% pe an, similară cu dobânda folosită de banca centrală pe piaţa interbancară. BNR a atras, la rândul său, 2,16 miliarde lei (580,6 milioane euro) de la cele 13 bănci participante la licitaţia pentru depozite la două săptămâni, iar dobânda a fost de 8% pe an. Banca centrală a atras lei din piaţa monetară în fiecare zi a săptămânii trecute, cu scopul de a regla lichiditatea interbancară, mişcare ce conduce de obicei la o uşoară apreciere a leului pe piaţa valutară.
Cresc dobânzile la credite
Aşa cum se preconiza încă de acum două săptămâni, când BNR a crescut dobânda de politică monetară, băncile au trecut la majorarea dobânzilor la credite. În cele mai multe cazuri, au fost luate în calcul creditele cu dobândă variabilă aflate în derulare, şi nu promoţiile care atrag noii clienţi.
Tonul a fost dat de Banca Românească şi Banca Transilvania, la sfârşitul lui decembrie, următorii pe listă fiind Unicredit Ţiriac, BRD şi, începând de ieri BCR. Analiştii cred că acesta este doar începutul şi că, în perioada imediat următoare, majoritatea băncilor vor anunţa creşterea dobânzilor la împrumuturi.
Unicredit Ţiriac şi brd scumpesc creditele
Primii care au aflat la începutul acestui an că li s-a majorat rata la credit au fost cei care s-au împrumutat la Unicredit Ţiriac. Banca a recalculat în această lună dobânzile şi comisioanele pentru creditele de nevoi personale cu şi fără ipotecă, precum şi creditele pentru achiziţia şi construcţia de locuinţe acordate în lei şi euro. Procentul cu care s-au majorat dobânzile a fost de 0,5%, o parte din clienţi primind deja acasă scrisorile de înştiinţare în acest sens.
Potrivit unor date puse la dispoziţie de instituţia financiară, în cazul unui credit de nevoi personale în lei cu o dobândă de 7,95%, dobânda anuală efectivă (DAE) este de 16,5%, iar dacă împrumutul se întinde pe 10 ani, DAE creşte cu 2,1 puncte procentuale. Dobânda la creditele acordate în euro este cu 1% mai mică decât cea la împrumuturile în lei (6,95% pentru creditele pe 5 ani, respectiv 7,95% pentru cele pe 10 ani), în timp ce DAE poate ajunge până la 18% în cazul contractelor semnate pe 10 ani. „Alinierea dobânzilor şi comisioanelor a fost determinată de modificările survenite în 2007 pe piaţa monetară, atât în privinţa monedei naţionale, cât şi în privinţa euro“, se arată într-un răspuns oficial primit din partea Unicredit Ţiriac Bank. O altă bancă importantă, BRD, a crescut dobânda de la 6,75% la 7,25% pe an la credite de consum în euro.
Turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale scumpesc creditele
Începând de ieri, şi clienţii BCR plătesc o dobândă mai mare la credite cu 0,5%, fie că este vorba de cele în lei sau euro. „Decizia de majorare a dobânzilor este efectul direct al deciziei BNR şi al evoluţiei pieţelor financiare internaţionale. Majorarea nivelului dobânzii în lei este determinată de creşterea de către BNR a ratei dobânzii de politică monetară la 8%, ca urmare a evoluţiei nefavorabile a indicatorilor macroeconomici, îndeosebi a ratei inflaţiei“, se explică în comunicatul băncii. În ceea ce priveşte creditele în euro, banca precizează că majorarea dobânzii este determinată de turbulenţele pieţelor financiare internaţionale, care au dus la evoluţia crescătoare a costurilor de finanţare.
Majorarea dobânzii în euro şi lei se aplică atât creditelor aflate în sold, mai puţin celor cu dobândă revizuibilă semestrial, unde rata va fi ajustată la data de 31 martie 2008, cât şi noilor credite acordate începând cu data de 21 ianuarie.
BCR a decis să menţină neschimbat, pentru moment, nivelul ratei aferente creditelor în euro cu dobândă fixă în prima perioadă de creditare.
Ultima majorare de dobânzi la această bancă a fost operată pe 3 decembrie 2007.
Tot în decembrie, dar de data aceasta de Crăciun, au operat modificări de dobândă la creditele aflate în derulare şi cei de la Banca Românească. Procentul de creştere variază între 0,036% pentru creditele în franci elveţieni şi 1,1% pentru creditele în lei.
Produsele
vizate de aceste majorări sunt creditele destinate investiţiilor imobiliare acordate în euro, franci elveţieni şi yeni, creditele de consum cu garanţie imobiliară acordate în euro, precum şi creditele de consum fără garanţii reale în lei şi euro.
INFO PLUS
Dobânzi majorate la depozite
Cât priveşte dobânzile la depozite, au operat modificări Volksbank - cu 0,5% la depozitele în euro şi Libra Bank – cu 0,25%, atât pentru euro, cât şi pentru lei. De la 1 februarie, şi BCR va majora cu până la 0,8 puncte dobânzile plătite la depozitele în monedă naţională şi euro.
Tonul a fost dat de Banca Românească şi Banca Transilvania, la sfârşitul lui decembrie, următorii pe listă fiind Unicredit Ţiriac, BRD şi, începând de ieri BCR. Analiştii cred că acesta este doar începutul şi că, în perioada imediat următoare, majoritatea băncilor vor anunţa creşterea dobânzilor la împrumuturi.
Unicredit Ţiriac şi brd scumpesc creditele
Primii care au aflat la începutul acestui an că li s-a majorat rata la credit au fost cei care s-au împrumutat la Unicredit Ţiriac. Banca a recalculat în această lună dobânzile şi comisioanele pentru creditele de nevoi personale cu şi fără ipotecă, precum şi creditele pentru achiziţia şi construcţia de locuinţe acordate în lei şi euro. Procentul cu care s-au majorat dobânzile a fost de 0,5%, o parte din clienţi primind deja acasă scrisorile de înştiinţare în acest sens.
Potrivit unor date puse la dispoziţie de instituţia financiară, în cazul unui credit de nevoi personale în lei cu o dobândă de 7,95%, dobânda anuală efectivă (DAE) este de 16,5%, iar dacă împrumutul se întinde pe 10 ani, DAE creşte cu 2,1 puncte procentuale. Dobânda la creditele acordate în euro este cu 1% mai mică decât cea la împrumuturile în lei (6,95% pentru creditele pe 5 ani, respectiv 7,95% pentru cele pe 10 ani), în timp ce DAE poate ajunge până la 18% în cazul contractelor semnate pe 10 ani. „Alinierea dobânzilor şi comisioanelor a fost determinată de modificările survenite în 2007 pe piaţa monetară, atât în privinţa monedei naţionale, cât şi în privinţa euro“, se arată într-un răspuns oficial primit din partea Unicredit Ţiriac Bank. O altă bancă importantă, BRD, a crescut dobânda de la 6,75% la 7,25% pe an la credite de consum în euro.
Turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale scumpesc creditele
Începând de ieri, şi clienţii BCR plătesc o dobândă mai mare la credite cu 0,5%, fie că este vorba de cele în lei sau euro. „Decizia de majorare a dobânzilor este efectul direct al deciziei BNR şi al evoluţiei pieţelor financiare internaţionale. Majorarea nivelului dobânzii în lei este determinată de creşterea de către BNR a ratei dobânzii de politică monetară la 8%, ca urmare a evoluţiei nefavorabile a indicatorilor macroeconomici, îndeosebi a ratei inflaţiei“, se explică în comunicatul băncii. În ceea ce priveşte creditele în euro, banca precizează că majorarea dobânzii este determinată de turbulenţele pieţelor financiare internaţionale, care au dus la evoluţia crescătoare a costurilor de finanţare.
Majorarea dobânzii în euro şi lei se aplică atât creditelor aflate în sold, mai puţin celor cu dobândă revizuibilă semestrial, unde rata va fi ajustată la data de 31 martie 2008, cât şi noilor credite acordate începând cu data de 21 ianuarie.
BCR a decis să menţină neschimbat, pentru moment, nivelul ratei aferente creditelor în euro cu dobândă fixă în prima perioadă de creditare.
Ultima majorare de dobânzi la această bancă a fost operată pe 3 decembrie 2007.
Tot în decembrie, dar de data aceasta de Crăciun, au operat modificări de dobândă la creditele aflate în derulare şi cei de la Banca Românească. Procentul de creştere variază între 0,036% pentru creditele în franci elveţieni şi 1,1% pentru creditele în lei.
Produsele
vizate de aceste majorări sunt creditele destinate investiţiilor imobiliare acordate în euro, franci elveţieni şi yeni, creditele de consum cu garanţie imobiliară acordate în euro, precum şi creditele de consum fără garanţii reale în lei şi euro.
INFO PLUS
Dobânzi majorate la depozite
Cât priveşte dobânzile la depozite, au operat modificări Volksbank - cu 0,5% la depozitele în euro şi Libra Bank – cu 0,25%, atât pentru euro, cât şi pentru lei. De la 1 februarie, şi BCR va majora cu până la 0,8 puncte dobânzile plătite la depozitele în monedă naţională şi euro.
Paradisul nestiut al firmelor de stat
Salarii mari, bonusuri, prime de multinationala pentru angajati si directori, dar si bugete serioase de publicitate si protocol pentru baietii destepti care stiu sa le acceseze.
In peisajul economic romanesc exista o categorie de firme tratate cu delicatete si cu mare discretie de autoritati: companiile din subordinea ministerelor, in care statul este actionar unic. Pe caile batatorite ale jurnalismului - solicitare si raspuns - este aproape imposibil de aflat care e nivelul salariilor aici, ce suplimente financiare primesc angajatii si conducerea ori care sunt sumele puse la bataie pentru protocol si publicitate. SFin a adunat deciziile de rectificare a bugetelor acestor institutii de stat, publicate timp de cateva luni in Monitorul Oficial, a pus datele cap la cap si este in masura sa afirme ca exista astfel de societati unde salariul mediu lunar este de aproape 100 milioane lei, bugetele de publicitate
se scriu in milioane de euro,
dar profiturile sunt modeste, atunci cand exista, iar productivitatea muncii ramane
un banc raspandit de capitalisti.
Inca de la inceput facem o precizare: nu ne referim la societatile din portofoliul Autoritatii pentru Vanzarea Activelor Statului (AVAS), la care statul poate fi actionar majoritar. Vorbim despre companiile din subordinea ministerelor, care au uneori si peste 37.000 de angajati/unitate, dau salarii bune, tichete de masa, tichete cadou
, tichete de cresa, fac sponsorizari care ajung la sute de mii de euro si au fonduri uriase pentru publicitate si protocol. Am luat in vizor societatile si companiile nationale, precum si regiile, unde directorii aveau anul trecut salarii cuprinse intre 4.000 si 10.000 euro lunar, pe langa care au incasat sporuri si premii de zeci de mii de lei, fiind premiati la sfarsitul anului cu alte zeci de mii de euro (vezi tabel).
Vi
se pare o exagerare? Nu este niciuna. Documentele publicate in ultimele luni in Monitorul Oficial arata o realitate socanta: in 2007, societatile din subordinea ministerelor au avut rareori profituri mai mari de 150.000 de euro pe an, dar au fost veritabile case de sanatate
pentru salariati. Si pentru membrii Consiliilor de Administratie (CA), care ocupa adesea functiile fara a avea studii de specialitate sau vreo legatura cu obiectul de activitate al firmei in cauza, sinecura primita fiind de multe ori rasplata pentru servicii aduse sefilor politici. Fiindca participa la sedinte, un membru CA poate primi, fara a face nimic, 20% din salariul directorului, care poate atinge 167.000 lei pe an (50.818 euro), fara prime, sporuri, alte drepturi si premiu anual.
Un leu cheltuit pentru venituri de un leu
Pe lunga lista a societatilor nationale si regiilor din subordinea ministerelor exista multe elemente comune. Unul dintre ele este profitul contabil minuscul bugetat in 2007. Altul este eficienta angajatilor. Cu exceptia a doua dintre ele, entitatile carora le-am parcurs bugetul de venituri si cheltuieli au cheltuit anul trecut peste 950 lei pentru a genera venituri de 1.000 lei. Adica au lucrat aproape degeaba. Exista si companii nationale unde s-a investit un leu pentru a se produce tot un leu. Si nu vorbim aici doar de companii din subordinea Ministerului Economiei si Finantelor - Compania Nationala a Huilei Petrosani si Societatea Nationala a Carbunelui Ploiesti fiind poate cazuri cunoscute. Ne referim la Societatile Nationale Aeroportul International Bucuresti Baneasa „Aurel Vlaicu” si Metrorex, din subordinea Ministerului Transporturilor, unde la 1.000 lei produsi se cheltuiau tot 1.000 lei. Pe-aproape sunt si Compania Romana de Aviatie Romavia, din subordinea Ministerului Apararii (999,73 lei cheltuiti pentru venituri de 1.000 lei), Regia Autonoma pentru Activitati Nucleare din subordinea Ministerului Economiei si Finantelor (999,12/ 1.000) si, de la Ministerul Transporturilor, CFR Calatori SA (998,8/ 1.000), Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale (998,6/1.000), CFR Marfa (996,8/1.000), TAROM (994,73/ 1.000) si Regia Autonoma Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa (994,8/ 1.000).
Raiul angajatilor la stat
Si, pentru ca am ajuns la Romatsa, trebuie sa spunem ca aici este raiul angajatilor la stat. Dupa veniturile asigurate de compania aflata in subordinea Ministerului Transporturilor, salariatii Romatsa trebuie sa aiba un nivel de trai ceva mai ridicat decat in vestul Europei. Castigul mediu lunar al celor 1.872 de angajati a fost anul trecut de 9.929,84 lei (circa 3.009 euro, la cursul mediu din 2007). Fericitii angajati ai statului au primit anul trecut, pe langa salariul inscris in cartea de munca, si tichete de masa
de 650.000 lei. Directorul firmei a incasat in 2007 un salariu de 444.450 lei (circa 134.680 euro), la care s-au adaugat, potrivit rectificarii bugetului societatii, publicata in Monitorul Oficial, sporuri si alte drepturi salariale de 258.840 lei (circa 78,5 mii euro).
Pe locul doi in topul generozitatii angajatorilor din gradina statului este Societatea Nationala Nuclearelectrica, unde castigul mediu lunar al celor 2.330 de salariati este de 4.738,75 lei (circa 1.435 euro). Pe langa tichetele de masa in valoare de 800.000 lei (242,4 mii euro), salariatii au avut la dispozitie si fonduri speciale aferente fondului de salarii, de 1.675.950 lei. Directorul societatii a primit in cursul anului trecut salarii de 131.190 lei (circa 40.000 euro), la care s-au adaugat sporuri de 33.520 lei (10.150 euro) si un premiu anual de 30.610 lei (9.275 euro). Nuclearelectrica a fost si un bun cheltuitor de publicitate, bugetul pentru reclama urcand la 1,5 milioane lei (circa o jumatate de milion de dolari) in cursul anului abia incheiat.
In fine, pe podiumul companiilor de stat pentru care merita sa lucrezi a urcat si TAROM. Salariatii Companiei Nationale de Transporturi Aeriene au avut anul trecut un castig mediu lunar de 3.385 lei (circa 1.025 euro), valoarea tichetelor de masa primite ridicandu-se la 2,880 milioane lei (circa 872.000 euro). Fondurile speciale aferente fondului de salarii a trecut putin peste un milion de euro in 2007. Conducatorul institutiei a primit salarii in valoare de 151.200 lei (circa 45.800 euro), la care s-au adaugat sporuri de 32.700 lei (circa 10.000 euro) si un premiu anual de 50.000 lei (circa 15.000 euro).
Bugetari de lux
Peste pragul de 3.000 de lei, ca medie lunara a salariului, trec si angajatii Hidroelectrica. Societatea din subordinea Ministerului Economiei si Finantelor este un paradis atat pentru salariati/directori, cat si pentru parteneri. Fiecare angajat duce acasa lunar 3.146,7 lei, in medie, iar valoarea tichetelor de masa primite de cei 5.250 de oameni aflati pe statele de plata este de 9,1 milioane lei (circa 2,75 milioane euro). Acestora li se adauga tichete cadou in valoare de alte 5 milioane lei (circa 1,6 milioane euro), fondurile speciale aferente fondului de salarii urcand la 6,120 milioane lei (circa 1,85 milioane euro). Anul trecut, directorul a primit, potrivit bugetului rectificat publicat in Monitorul Oficial, salarii de 131.190 lei (circa 40.000 euro), la care s-au adaugat sporuri de 33.520 lei (circa 10.000 euro) si un premiu anual de 30.610 lei (circa 9.200 euro).
Salarii medii mari, cuprinse intre 2.000 si 3.000 lei, primesc si angajatii Transelectrica (2.996,44 lei), ai Companiei Romane de Aviatie Romavia (2.813,29 lei), ai Societatii Nationale de Radiocomunicatii (2.580 lei), ai Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime (2.445,04 lei), ai Metrorex (2.425,03 lei) si ai Companiei Nationale Aeroportul International „Henri Coanda” Bucuresti, unde castigurile medii lunare ale angajatilor sunt de 2.652 lei, de aproape doua ori mai mult decat pe celalalt aeroport al Bucurestiului, „Aurel Vlaicu”, unde se castiga in medie 1.277,81 lei.
Castiguri medii lunare de peste 2.000 lei au avut anul trecut si salariatii din Compania Nationala a Huilei Petrosani, fiecare miner ducand acasa 2.344 lei (circa 710 euro). Aici apare si un paradox: probabil pentru ca societatea a incheiat fara profit - mergand poticnit cu cheltuieli de 1.000 lei pentru a realiza venituri echivalente -, angajatii de rand n-au primit tichete de masa sau tichete cadou. Directorul, in schimb, a fost premiat. Pe langa salariile ce au insumat 131.200 lei (circa 40.000 euro), el a primit sporuri si alte drepturi de 33.500 lei (circa 10.000 euro) si a fost fost recompensat cu un premiu anual de 30.600 lei (circa 9.200 euro). Pentru ce, doar conducerea Ministerului Economiei si Finantelor stie.
Unde-s multi sunt salarii mici
In gradina statului sunt si alte lucruri inexplicabile. Putine, e drept... Cele mai mici castiguri le au salariatii din firmele care obtin cele mai mari profituri. La Compania Nationala Posta Romana, castigul mediu lunar a fost de 1.039,7 lei, in conditiile in care profitul contabil s-a ridicat la 27.182.000 lei (circa 8,2 milioane euro). La Regia Nationala a Padurilor, profitul contabil a depasit 64 milioane lei (circa 20 milioane euro), dar castigul mediu lunar al padurarilor a fost de numai 1.212 lei. La fel s-a intamplat si la Loteria Romana, unde angajatii au obtinut o medie a castigurilor lunare de 1.437 lei, in conditiile in care profitul contabil ge-
nerat de companie s-a cifrat la 148.543.140 lei (circa 45 milioane euro). Posta Romana are 35.180 angajati, iar Regia Padurilor - 23.200.
Directorii celor trei firme au fost insa recompensati generos de ministerele de care apartin. Seful Regiei Padurilor a ridicat din casieria unitatii salarii de 167.700 lei (circa 50.800 euro), suplimentate cu sporuri, premii si alte drepturi in valoare de 33.500 lei (circa 10.000 euro) si un premiu anual de 67.100 lei (circa 20.000 euro). Pe-aproape au fost directorul Loteriei Nationale - care a primit salarii de 159.280 lei, premii si sporuri de 33.530 lei si un premiu anual de 30.610 lei - si seful Postei, recompensat pentru munca depusa cu un salariu total de 158.000 lei, sporuri de 33.000 lei si un premiu anual de 59.000 lei.
Putin se castiga si la Compania Nationala Administrarea Porturilor Dunarii Fluviale (1.614,17 lei), Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale (1.498,14 lei), Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale Radionav SA (1.478,06 lei).
Pentru directori, cele mai mici salarii sunt oferite de Compania Natio-nala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - 107.180 lei anual, plus bonusuri de 22.440 lei - si Centrul Roman pentru Pregatirea si Perfectionarea Personalului din Transporturi Navale - 117.000 lei, fara niciun spor si fara premiu anual.
Premii mai mari decat profitul
Firmele din subordinea ministerelor si-au bugetat la cheltuieli sume generoase si pentru protocol, sponsorizari si publicitate. Regia Padurilor, spre exemplu, a oferit anul trecut sponsorizari de 1,5 milioane lei (circa 480.000 euro) si a cheltuit pentru reclama si publicitate doua milioane lei (circa 650.000 euro, adica in jur de 55.000 euro lunar). Campioane absolute ale cheltuielilor de acest tip sunt Societatea Nationala de Radiocomunicatii - sponsorizari de un milion de lei si publicitate de 7,2 milioane lei (circa 2,1 milioane euro) - si Posta Romana, cu sponsorizari de 950.000 lei si un buget de publicitate de 6,875 milioane lei (circa doua milioane euro). Sponsorizari mari au mai facut anul trecut Hidroelectrica (800.000 lei), Transelectrica (410.000 lei), Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime SA (406.000 lei) si Aeroportul International „Henri Coanda” (451,54 mii lei).
Dintre companiile aflate in subordinea ministerelor, pentru care am obtinut bugetele rectificate de venituri si cheltuieli din 2007, cel mai mic profit contabil a fost realizat de Compania Romana de Aviatie Romavia - 4.000 lei (circa 1.212 euro) si de Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale Radionav SA - 4.240 lei (circa 1.280 euro). Amandoua au acordat directorilor sporuri si premii anuale de 16 ori mai mari decat profitul realizat, in cazul Romavia, si de 8 ori mai mari in cazul societatii navale.
In peisajul economic romanesc exista o categorie de firme tratate cu delicatete si cu mare discretie de autoritati: companiile din subordinea ministerelor, in care statul este actionar unic. Pe caile batatorite ale jurnalismului - solicitare si raspuns - este aproape imposibil de aflat care e nivelul salariilor aici, ce suplimente financiare primesc angajatii si conducerea ori care sunt sumele puse la bataie pentru protocol si publicitate. SFin a adunat deciziile de rectificare a bugetelor acestor institutii de stat, publicate timp de cateva luni in Monitorul Oficial, a pus datele cap la cap si este in masura sa afirme ca exista astfel de societati unde salariul mediu lunar este de aproape 100 milioane lei, bugetele de publicitate
se scriu in milioane de euro,
dar profiturile sunt modeste, atunci cand exista, iar productivitatea muncii ramane
un banc raspandit de capitalisti.
Inca de la inceput facem o precizare: nu ne referim la societatile din portofoliul Autoritatii pentru Vanzarea Activelor Statului (AVAS), la care statul poate fi actionar majoritar. Vorbim despre companiile din subordinea ministerelor, care au uneori si peste 37.000 de angajati/unitate, dau salarii bune, tichete de masa, tichete cadou
, tichete de cresa, fac sponsorizari care ajung la sute de mii de euro si au fonduri uriase pentru publicitate si protocol. Am luat in vizor societatile si companiile nationale, precum si regiile, unde directorii aveau anul trecut salarii cuprinse intre 4.000 si 10.000 euro lunar, pe langa care au incasat sporuri si premii de zeci de mii de lei, fiind premiati la sfarsitul anului cu alte zeci de mii de euro (vezi tabel).
Vi
se pare o exagerare? Nu este niciuna. Documentele publicate in ultimele luni in Monitorul Oficial arata o realitate socanta: in 2007, societatile din subordinea ministerelor au avut rareori profituri mai mari de 150.000 de euro pe an, dar au fost veritabile case de sanatate
pentru salariati. Si pentru membrii Consiliilor de Administratie (CA), care ocupa adesea functiile fara a avea studii de specialitate sau vreo legatura cu obiectul de activitate al firmei in cauza, sinecura primita fiind de multe ori rasplata pentru servicii aduse sefilor politici. Fiindca participa la sedinte, un membru CA poate primi, fara a face nimic, 20% din salariul directorului, care poate atinge 167.000 lei pe an (50.818 euro), fara prime, sporuri, alte drepturi si premiu anual.
Un leu cheltuit pentru venituri de un leu
Pe lunga lista a societatilor nationale si regiilor din subordinea ministerelor exista multe elemente comune. Unul dintre ele este profitul contabil minuscul bugetat in 2007. Altul este eficienta angajatilor. Cu exceptia a doua dintre ele, entitatile carora le-am parcurs bugetul de venituri si cheltuieli au cheltuit anul trecut peste 950 lei pentru a genera venituri de 1.000 lei. Adica au lucrat aproape degeaba. Exista si companii nationale unde s-a investit un leu pentru a se produce tot un leu. Si nu vorbim aici doar de companii din subordinea Ministerului Economiei si Finantelor - Compania Nationala a Huilei Petrosani si Societatea Nationala a Carbunelui Ploiesti fiind poate cazuri cunoscute. Ne referim la Societatile Nationale Aeroportul International Bucuresti Baneasa „Aurel Vlaicu” si Metrorex, din subordinea Ministerului Transporturilor, unde la 1.000 lei produsi se cheltuiau tot 1.000 lei. Pe-aproape sunt si Compania Romana de Aviatie Romavia, din subordinea Ministerului Apararii (999,73 lei cheltuiti pentru venituri de 1.000 lei), Regia Autonoma pentru Activitati Nucleare din subordinea Ministerului Economiei si Finantelor (999,12/ 1.000) si, de la Ministerul Transporturilor, CFR Calatori SA (998,8/ 1.000), Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale (998,6/1.000), CFR Marfa (996,8/1.000), TAROM (994,73/ 1.000) si Regia Autonoma Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa (994,8/ 1.000).
Raiul angajatilor la stat
Si, pentru ca am ajuns la Romatsa, trebuie sa spunem ca aici este raiul angajatilor la stat. Dupa veniturile asigurate de compania aflata in subordinea Ministerului Transporturilor, salariatii Romatsa trebuie sa aiba un nivel de trai ceva mai ridicat decat in vestul Europei. Castigul mediu lunar al celor 1.872 de angajati a fost anul trecut de 9.929,84 lei (circa 3.009 euro, la cursul mediu din 2007). Fericitii angajati ai statului au primit anul trecut, pe langa salariul inscris in cartea de munca, si tichete de masa
de 650.000 lei. Directorul firmei a incasat in 2007 un salariu de 444.450 lei (circa 134.680 euro), la care s-au adaugat, potrivit rectificarii bugetului societatii, publicata in Monitorul Oficial, sporuri si alte drepturi salariale de 258.840 lei (circa 78,5 mii euro).
Pe locul doi in topul generozitatii angajatorilor din gradina statului este Societatea Nationala Nuclearelectrica, unde castigul mediu lunar al celor 2.330 de salariati este de 4.738,75 lei (circa 1.435 euro). Pe langa tichetele de masa in valoare de 800.000 lei (242,4 mii euro), salariatii au avut la dispozitie si fonduri speciale aferente fondului de salarii, de 1.675.950 lei. Directorul societatii a primit in cursul anului trecut salarii de 131.190 lei (circa 40.000 euro), la care s-au adaugat sporuri de 33.520 lei (10.150 euro) si un premiu anual de 30.610 lei (9.275 euro). Nuclearelectrica a fost si un bun cheltuitor de publicitate, bugetul pentru reclama urcand la 1,5 milioane lei (circa o jumatate de milion de dolari) in cursul anului abia incheiat.
In fine, pe podiumul companiilor de stat pentru care merita sa lucrezi a urcat si TAROM. Salariatii Companiei Nationale de Transporturi Aeriene au avut anul trecut un castig mediu lunar de 3.385 lei (circa 1.025 euro), valoarea tichetelor de masa primite ridicandu-se la 2,880 milioane lei (circa 872.000 euro). Fondurile speciale aferente fondului de salarii a trecut putin peste un milion de euro in 2007. Conducatorul institutiei a primit salarii in valoare de 151.200 lei (circa 45.800 euro), la care s-au adaugat sporuri de 32.700 lei (circa 10.000 euro) si un premiu anual de 50.000 lei (circa 15.000 euro).
Bugetari de lux
Peste pragul de 3.000 de lei, ca medie lunara a salariului, trec si angajatii Hidroelectrica. Societatea din subordinea Ministerului Economiei si Finantelor este un paradis atat pentru salariati/directori, cat si pentru parteneri. Fiecare angajat duce acasa lunar 3.146,7 lei, in medie, iar valoarea tichetelor de masa primite de cei 5.250 de oameni aflati pe statele de plata este de 9,1 milioane lei (circa 2,75 milioane euro). Acestora li se adauga tichete cadou in valoare de alte 5 milioane lei (circa 1,6 milioane euro), fondurile speciale aferente fondului de salarii urcand la 6,120 milioane lei (circa 1,85 milioane euro). Anul trecut, directorul a primit, potrivit bugetului rectificat publicat in Monitorul Oficial, salarii de 131.190 lei (circa 40.000 euro), la care s-au adaugat sporuri de 33.520 lei (circa 10.000 euro) si un premiu anual de 30.610 lei (circa 9.200 euro).
Salarii medii mari, cuprinse intre 2.000 si 3.000 lei, primesc si angajatii Transelectrica (2.996,44 lei), ai Companiei Romane de Aviatie Romavia (2.813,29 lei), ai Societatii Nationale de Radiocomunicatii (2.580 lei), ai Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime (2.445,04 lei), ai Metrorex (2.425,03 lei) si ai Companiei Nationale Aeroportul International „Henri Coanda” Bucuresti, unde castigurile medii lunare ale angajatilor sunt de 2.652 lei, de aproape doua ori mai mult decat pe celalalt aeroport al Bucurestiului, „Aurel Vlaicu”, unde se castiga in medie 1.277,81 lei.
Castiguri medii lunare de peste 2.000 lei au avut anul trecut si salariatii din Compania Nationala a Huilei Petrosani, fiecare miner ducand acasa 2.344 lei (circa 710 euro). Aici apare si un paradox: probabil pentru ca societatea a incheiat fara profit - mergand poticnit cu cheltuieli de 1.000 lei pentru a realiza venituri echivalente -, angajatii de rand n-au primit tichete de masa sau tichete cadou. Directorul, in schimb, a fost premiat. Pe langa salariile ce au insumat 131.200 lei (circa 40.000 euro), el a primit sporuri si alte drepturi de 33.500 lei (circa 10.000 euro) si a fost fost recompensat cu un premiu anual de 30.600 lei (circa 9.200 euro). Pentru ce, doar conducerea Ministerului Economiei si Finantelor stie.
Unde-s multi sunt salarii mici
In gradina statului sunt si alte lucruri inexplicabile. Putine, e drept... Cele mai mici castiguri le au salariatii din firmele care obtin cele mai mari profituri. La Compania Nationala Posta Romana, castigul mediu lunar a fost de 1.039,7 lei, in conditiile in care profitul contabil s-a ridicat la 27.182.000 lei (circa 8,2 milioane euro). La Regia Nationala a Padurilor, profitul contabil a depasit 64 milioane lei (circa 20 milioane euro), dar castigul mediu lunar al padurarilor a fost de numai 1.212 lei. La fel s-a intamplat si la Loteria Romana, unde angajatii au obtinut o medie a castigurilor lunare de 1.437 lei, in conditiile in care profitul contabil ge-
nerat de companie s-a cifrat la 148.543.140 lei (circa 45 milioane euro). Posta Romana are 35.180 angajati, iar Regia Padurilor - 23.200.
Directorii celor trei firme au fost insa recompensati generos de ministerele de care apartin. Seful Regiei Padurilor a ridicat din casieria unitatii salarii de 167.700 lei (circa 50.800 euro), suplimentate cu sporuri, premii si alte drepturi in valoare de 33.500 lei (circa 10.000 euro) si un premiu anual de 67.100 lei (circa 20.000 euro). Pe-aproape au fost directorul Loteriei Nationale - care a primit salarii de 159.280 lei, premii si sporuri de 33.530 lei si un premiu anual de 30.610 lei - si seful Postei, recompensat pentru munca depusa cu un salariu total de 158.000 lei, sporuri de 33.000 lei si un premiu anual de 59.000 lei.
Putin se castiga si la Compania Nationala Administrarea Porturilor Dunarii Fluviale (1.614,17 lei), Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale (1.498,14 lei), Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale Radionav SA (1.478,06 lei).
Pentru directori, cele mai mici salarii sunt oferite de Compania Natio-nala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - 107.180 lei anual, plus bonusuri de 22.440 lei - si Centrul Roman pentru Pregatirea si Perfectionarea Personalului din Transporturi Navale - 117.000 lei, fara niciun spor si fara premiu anual.
Premii mai mari decat profitul
Firmele din subordinea ministerelor si-au bugetat la cheltuieli sume generoase si pentru protocol, sponsorizari si publicitate. Regia Padurilor, spre exemplu, a oferit anul trecut sponsorizari de 1,5 milioane lei (circa 480.000 euro) si a cheltuit pentru reclama si publicitate doua milioane lei (circa 650.000 euro, adica in jur de 55.000 euro lunar). Campioane absolute ale cheltuielilor de acest tip sunt Societatea Nationala de Radiocomunicatii - sponsorizari de un milion de lei si publicitate de 7,2 milioane lei (circa 2,1 milioane euro) - si Posta Romana, cu sponsorizari de 950.000 lei si un buget de publicitate de 6,875 milioane lei (circa doua milioane euro). Sponsorizari mari au mai facut anul trecut Hidroelectrica (800.000 lei), Transelectrica (410.000 lei), Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime SA (406.000 lei) si Aeroportul International „Henri Coanda” (451,54 mii lei).
Dintre companiile aflate in subordinea ministerelor, pentru care am obtinut bugetele rectificate de venituri si cheltuieli din 2007, cel mai mic profit contabil a fost realizat de Compania Romana de Aviatie Romavia - 4.000 lei (circa 1.212 euro) si de Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale Radionav SA - 4.240 lei (circa 1.280 euro). Amandoua au acordat directorilor sporuri si premii anuale de 16 ori mai mari decat profitul realizat, in cazul Romavia, si de 8 ori mai mari in cazul societatii navale.
Cozmin Guşă aruncă mănuşa !
Candidatura liderului PIN la Primăria Capitalei alungă plictiseala.
Se fac în curând 20 de ani de la Revoluţie, iar Bucureştiul încă nu s-a trezit din amorţeală. Au fost alegeri din patru în patru ani, după care oraşul a intrat de fiecare dată într-o stare de hipnoză administrativă.
Fie ei primari puşi pe îngrăşat în vreme de mandat (vezi Halaicu), orbiţi de cariera publică (vezi Ciorbea), aterizaţi din întâmplare pe scaunul
de peste drum de Cişmigiu (vezi Lis), pasionaţi de războaie mici maidanezo-buticaro-pesediste (vezi Băsescu) sau aruncaţi în luptă pe criterii exclusiv politice (vezi Videanu), mai-marii Capitalei n-au împins căruţa oraşului mai mult de câţiva amărâţi de milimetri.
Bucureştiul a semănat leit cu România-mamă, care s-a mişcat în ritm de melc în aproape 20 de ani de libertate şi care mai mult a spoit decât a construit.
Imaginea de azi a Bucureştiului seamănă cumva cu a blocurilor din Rahova şi Ferentari, vopsite de Vanghelie acum patru ani pentru a lua faţa alegătorului în căutare de culoare. Da, Capitala arată azi ca un oraş spoit intenţionat pentru a nu i se descoperi putreziciunea de sub maglavais. Nimic profund n-au gândit pentru el edilii. Orgoliile interpartidice au omorât din faşă orice intenţie privind creionarea unui mare proiect pentru Capitală. Unul care să fie continuat indiferent de primar. Că el n-a existat se poate vedea azi în toate bolile
urbei. În canalizarea care se predă mereu ploilor, în străzi tot mai înguste pentru maşini tot mai multe, în construcţii haotice, parcuri devorate, trafic de coşmar sau maidanezi rezistând eroic.
Starea de sufocare în care se zbate azi oraşul are legătură mai ales cu faptul că votul bucureştenilor a avut întotdeauna o mare componentă politică, şi prea puţin tehnică. Alegătorii au fost chemaţi să voteze partide, sigle, doctrine pentru că miza era mare: cine pune mâna pe Capitală la "locale" ia o gură plină de oxigen pentru alegerile parlamentare.
Oamenii n-au fost bombardaţi cu proiecte, ci cu hârjoneli politice. Iar rezultatul se vede în stradă. Din această perspectivă, intrarea lui Cozmin Guşă în cursa pentru fotoliul de primar general, anunţată azi în "Adevărul", este o mănuşă aruncată bucureşteanului. Guşă nu are în spate o forţă politică de talia celor care i-au susţinut pe candidaţii care au câştigat până acum primăria. Ceea ce poate fi un dezavantaj, dar şi un avantaj.
Dacă bucureştenii vor vota sub impulsul dezamăgirii postrevoluţionare faţă de primarii foarte politici, atunci Cozmin Guşă poate fi surpriza. Dublată şi de combativitatea-i bine cunoscută din confruntările televizate, candidatura sa poate stârni măcar curiozitatea alegătorului. Nu ştiu dacă Guşă are sau nu o şansă bună. Ce ştiu însă este că intrarea sa în luptă alungă plictiseala şi dă şah partidelor mari. Acum nu mai e atât de simplu să câştige pe spezele unei sigle politice.
Se fac în curând 20 de ani de la Revoluţie, iar Bucureştiul încă nu s-a trezit din amorţeală. Au fost alegeri din patru în patru ani, după care oraşul a intrat de fiecare dată într-o stare de hipnoză administrativă.
Fie ei primari puşi pe îngrăşat în vreme de mandat (vezi Halaicu), orbiţi de cariera publică (vezi Ciorbea), aterizaţi din întâmplare pe scaunul
de peste drum de Cişmigiu (vezi Lis), pasionaţi de războaie mici maidanezo-buticaro-pesediste (vezi Băsescu) sau aruncaţi în luptă pe criterii exclusiv politice (vezi Videanu), mai-marii Capitalei n-au împins căruţa oraşului mai mult de câţiva amărâţi de milimetri.
Bucureştiul a semănat leit cu România-mamă, care s-a mişcat în ritm de melc în aproape 20 de ani de libertate şi care mai mult a spoit decât a construit.
Imaginea de azi a Bucureştiului seamănă cumva cu a blocurilor din Rahova şi Ferentari, vopsite de Vanghelie acum patru ani pentru a lua faţa alegătorului în căutare de culoare. Da, Capitala arată azi ca un oraş spoit intenţionat pentru a nu i se descoperi putreziciunea de sub maglavais. Nimic profund n-au gândit pentru el edilii. Orgoliile interpartidice au omorât din faşă orice intenţie privind creionarea unui mare proiect pentru Capitală. Unul care să fie continuat indiferent de primar. Că el n-a existat se poate vedea azi în toate bolile
urbei. În canalizarea care se predă mereu ploilor, în străzi tot mai înguste pentru maşini tot mai multe, în construcţii haotice, parcuri devorate, trafic de coşmar sau maidanezi rezistând eroic.
Starea de sufocare în care se zbate azi oraşul are legătură mai ales cu faptul că votul bucureştenilor a avut întotdeauna o mare componentă politică, şi prea puţin tehnică. Alegătorii au fost chemaţi să voteze partide, sigle, doctrine pentru că miza era mare: cine pune mâna pe Capitală la "locale" ia o gură plină de oxigen pentru alegerile parlamentare.
Oamenii n-au fost bombardaţi cu proiecte, ci cu hârjoneli politice. Iar rezultatul se vede în stradă. Din această perspectivă, intrarea lui Cozmin Guşă în cursa pentru fotoliul de primar general, anunţată azi în "Adevărul", este o mănuşă aruncată bucureşteanului. Guşă nu are în spate o forţă politică de talia celor care i-au susţinut pe candidaţii care au câştigat până acum primăria. Ceea ce poate fi un dezavantaj, dar şi un avantaj.
Dacă bucureştenii vor vota sub impulsul dezamăgirii postrevoluţionare faţă de primarii foarte politici, atunci Cozmin Guşă poate fi surpriza. Dublată şi de combativitatea-i bine cunoscută din confruntările televizate, candidatura sa poate stârni măcar curiozitatea alegătorului. Nu ştiu dacă Guşă are sau nu o şansă bună. Ce ştiu însă este că intrarea sa în luptă alungă plictiseala şi dă şah partidelor mari. Acum nu mai e atât de simplu să câştige pe spezele unei sigle politice.
Responsabilitate politica, responsabilitate juridica
Vorbim despre regulile de baza dupa care traieste societatea si functioneaza statul. O tara in care aceste reguli sunt permanent puse la indoiala are o problema majora, de sistem
.
Am senzatia ca, in Romania, nu exista nici macar un singur text de lege care sa fie interpretat la fel de toti politicienii. In functie de interesele de partid, fiecare "tabara" intelege altceva din regulile care ar trebui sa fie aceleasi pentru toata lumea.
Constitutia, Codul Penal sau cel de procedura par sa fi devenit mai ambigue decat catrenele lui Nostradamus. In spatele fiecarui cuvant sunt cautate misterioase sensuri ascunse. De parca legiuitorul a vrut cu tot dinadinsul sa-si incripteze mesajul, sa-si ascunda adevaratele intentii, sa-si descumpaneasca cititorii. Lasand, in acelasi timp, numeroase portite secrete pentru "initiati". Si totusi, nu vorbim despre lecturi ezoterice, ci despre ceea ce ar trebui sa fie cele mai clare, coerente si stabile texte ale natiunii. Vorbim despre regulile de baza dupa care traieste societatea si functioneaza statul. O tara in care aceste reguli sunt permanent puse la indoiala are o problema majora, de sistem. O problema care submineaza profund credibilitatea Justitiei.
Avem legi proaste sau politicieni lipsiti de scrupule? Probabil si una si alta. Responsabilitatea este, insa, in mod cert, a politicienilor. Ei au facut legile pe care, atunci cand au interes, se prefac ca nu le mai inteleg. Ei au cultivat ambiguitatile si incoerentele. O demonstreaza, cu prisosinta, recentul scandal al autorizarii inceperii urmaririi penale impotriva unor demnitari - devenit un nou pretext de paruiala in razboiul fara sfarsit dintre Cotroceni si Palatul Victoria. Prilej de acuzatii reciproce si de procese de intentie.
Asistam, de fapt, la o batalie de imagine. Actul de justitie este ultimul lucru care ii preocupa pe protagonistii din cele doua tabere. Altfel, ar fi fost imposibil sa nu sesizeze radacina problemei. Viciul originar. Acesta nu este legat de o anumita interpretare a procedurii, ci de insasi aberatia conditionarii urmaririi penale de un aviz
politic. Daca legea este aceeasi pentru toti, demnitarii (fosti sau actuali) nu ar trebui sa aiba dreptul la trasee ocolite si la protectii suplimentare. Eventualele abuzuri ale procurorilor ar trebui descurajate prin sanctiuni drastice aplicate celor care gresesc in mod repetat. Indiferent daca "victima" lor a fost un ministru sau un neica nimeni. Nici un politician - fie el ministrul Justitiei sau presedintele Romaniei - nu are caderea sa se pronunte cu privire la oportunitatea unui dosar penal. A spus-o si Traian Basescu, acuzandu-l pe Teodor Melescanu ca isi depaseste atributiile cerand sa vada documentatia anchetelor preliminare. Si are dreptate. Atata doar ca, in aceeasi logica, nici el nu ar fi trebuit sa aiba acces la informatiile respective. Si totusi a avut. O confirma un comunicat oficial al Parchetului. Dar si circul coletelor sigilate, plimbate la Palatul Victoria si inapoi la Cotroceni. Cica dosarele erau pentru defuncta Comisie prezidentiala. Pai de ce, adica, aveau dreptul consilierii presedintelui, alesi pe afinitati politice si simpatii subiective, sa-si bage nasul in bucataria unor anchete penale? Slava Domnului ca a fost desfiintata aceasta aberanta instanta paralela. Din pacate, insa, nimeni nu cere renuntarea completa la avizul Cotrocenilor. Desi, in lipsa accesului la dosare, acesta devine o simpla formalitate golita de sens. Un exercitiu birocratic fara noima.
Cercetarea unor infractiuni presupune responsabilitatea juridica, nu politica. O responsabilitate care trebuie asumata, pana la ultimele consecinte, numai de oamenii legii
.
Am senzatia ca, in Romania, nu exista nici macar un singur text de lege care sa fie interpretat la fel de toti politicienii. In functie de interesele de partid, fiecare "tabara" intelege altceva din regulile care ar trebui sa fie aceleasi pentru toata lumea.
Constitutia, Codul Penal sau cel de procedura par sa fi devenit mai ambigue decat catrenele lui Nostradamus. In spatele fiecarui cuvant sunt cautate misterioase sensuri ascunse. De parca legiuitorul a vrut cu tot dinadinsul sa-si incripteze mesajul, sa-si ascunda adevaratele intentii, sa-si descumpaneasca cititorii. Lasand, in acelasi timp, numeroase portite secrete pentru "initiati". Si totusi, nu vorbim despre lecturi ezoterice, ci despre ceea ce ar trebui sa fie cele mai clare, coerente si stabile texte ale natiunii. Vorbim despre regulile de baza dupa care traieste societatea si functioneaza statul. O tara in care aceste reguli sunt permanent puse la indoiala are o problema majora, de sistem. O problema care submineaza profund credibilitatea Justitiei.
Avem legi proaste sau politicieni lipsiti de scrupule? Probabil si una si alta. Responsabilitatea este, insa, in mod cert, a politicienilor. Ei au facut legile pe care, atunci cand au interes, se prefac ca nu le mai inteleg. Ei au cultivat ambiguitatile si incoerentele. O demonstreaza, cu prisosinta, recentul scandal al autorizarii inceperii urmaririi penale impotriva unor demnitari - devenit un nou pretext de paruiala in razboiul fara sfarsit dintre Cotroceni si Palatul Victoria. Prilej de acuzatii reciproce si de procese de intentie.
Asistam, de fapt, la o batalie de imagine. Actul de justitie este ultimul lucru care ii preocupa pe protagonistii din cele doua tabere. Altfel, ar fi fost imposibil sa nu sesizeze radacina problemei. Viciul originar. Acesta nu este legat de o anumita interpretare a procedurii, ci de insasi aberatia conditionarii urmaririi penale de un aviz
politic. Daca legea este aceeasi pentru toti, demnitarii (fosti sau actuali) nu ar trebui sa aiba dreptul la trasee ocolite si la protectii suplimentare. Eventualele abuzuri ale procurorilor ar trebui descurajate prin sanctiuni drastice aplicate celor care gresesc in mod repetat. Indiferent daca "victima" lor a fost un ministru sau un neica nimeni. Nici un politician - fie el ministrul Justitiei sau presedintele Romaniei - nu are caderea sa se pronunte cu privire la oportunitatea unui dosar penal. A spus-o si Traian Basescu, acuzandu-l pe Teodor Melescanu ca isi depaseste atributiile cerand sa vada documentatia anchetelor preliminare. Si are dreptate. Atata doar ca, in aceeasi logica, nici el nu ar fi trebuit sa aiba acces la informatiile respective. Si totusi a avut. O confirma un comunicat oficial al Parchetului. Dar si circul coletelor sigilate, plimbate la Palatul Victoria si inapoi la Cotroceni. Cica dosarele erau pentru defuncta Comisie prezidentiala. Pai de ce, adica, aveau dreptul consilierii presedintelui, alesi pe afinitati politice si simpatii subiective, sa-si bage nasul in bucataria unor anchete penale? Slava Domnului ca a fost desfiintata aceasta aberanta instanta paralela. Din pacate, insa, nimeni nu cere renuntarea completa la avizul Cotrocenilor. Desi, in lipsa accesului la dosare, acesta devine o simpla formalitate golita de sens. Un exercitiu birocratic fara noima.
Cercetarea unor infractiuni presupune responsabilitatea juridica, nu politica. O responsabilitate care trebuie asumata, pana la ultimele consecinte, numai de oamenii legii
Jucatorul Basescu vs jucator interimar - astazi joaca de-a anticoruptia
Jocul Basescu vs Tariceanu: Basescu cere demisia ministrului justitiei Tudor Chiuariu pe motiv ca ar putea sa fie anchetat de DNA. Chiuariu îsi da demisia. Primul-ministru desemneaza un nou ministru al justitiei. Basescu refuza sa-l numeasca pe motiv de „moralitate profesionala“, motiv neprevazut de legile în vigoare. Premierul numeste un ministru interimar. Basescu semneaza decretul de numire si începe un nou joc. Basescu vs ministrul interimar: trimite fulgerator „interimarului“ cererea de începere a urmaririi penale a opt ministri. Ministrul respinge cererile, motivând ca trebuie însotite de dosarele cauzelor, dupa lege. Basescu primeste golul, se conformeaza si îi trimite „interimarului“ documentele pe baza carora a considerat ca trebuie începuta urmarirea penala. Îi atrage totodata atentia ca nu are voie - conform legii - sa le consulte. Ministrul îi returneaza documentele cu sigiliile intacte, motivând ca acestea nu sunt dosarele cauzelor, asa cum cere legea. Scorul e deocamdata 2-2. Mingea este la Traian Basescu. Acesta îl avertizeaza public pe adversar ca face abuz în serviciu. Elena Udrea cere dosar penal si suspendarea ministrului. Ar fi al noualea. Scor 3-2 pentru Basescu. Jucatorul se pare ca are ca „antrenor“ vreun avocat chitibusar. De altfel, Basescu a dovedit „înclinatie“ pentru Justitie atunci când a motivat, cu lux de amanunte si o grija aproape feminina pentru detalii, de ce Norica Nicolai nu e buna de ministru, argumentându-si în fata natiunii opiniile ca un adevarat avocat al acuzarii dintr-un proces fara aparator, în care tot el era si judecator. Poate dosarul „Flota“, o alta joaca de-a anticoruptia care a depasit 10 ani, ne arata de unde vine competenta si o parte din înclinatia pentru Justitie a lui Basescu. Cealalta, din alte legaturi si jocuri cu „Justitia“. Pentru ca Basescu e pe teren. Titular. Si mingea e tot timpul la el. Ce joc va urma? Apararea, siguranta nationala, politica externa (Uniunea Europeana, Republica Moldova, Rusia, Statele Unite), pensiile, sanatatea, finantele, economia României? Numai daca nu s-a plictisit de ele, pentru ca sunt jocuri pe care le-a mai jucat.
Justiţia, victimă colaterală
În fiecare politician, zace, parcă, un mic Solomon, care abia aşteaptă să le ia locul personajelor în robă. Traian Băsescu citeşte, analizează, judecă un pachet de opt dosare. Teodor Meleşcanu face şi el acelaşi lucru, plus
un recurs la decizia preşedintelui pe motiv de probatoriu incomplet. Emil Boc ştie unde a greşit Meleşcanu şi îl somează să renunţe la acţiune. Elena Udrea umblă cu Codul Penal în poşetă şi spune cine merită să fie urmărit penal. Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, vorbeşte despre „viciile de procedură” şi despre cine împiedică actul justiţiar. Concluzia acestui nou capitol din foiletonul „Cum se face justiţie în România” : nu mai este nevoie de magistraţi, fiindcă, în ceea ce-i priveşte, politicienii, chiar şi cei fără facultăţi de drept, sunt capabili să facă singuri treaba.Până la performanţa de a se substitui magistraţilor, două lucruri a reuşit, mai ales, clasa politică românească în privinţa justiţiei: să-şi creeze un sistem
de apărare în interiorul ei şi să-i menţină scăzută cota de încredere. Mecanismele defensive au apărut de timpuriu, odată cu Constituţia şi organizarea legislativului, şi au funcţionat, în prima fază, prin imunitatea
parlamentară.
Aproape un deceniu, ea a acoperit faptele cu caracter penal, nu doar opiniile politice, fiind restrânsă la acestea din urmă la presiunea opiniei publice. Parlamentul a rămas însă un filtru eficient în declanşarea procedurilor judiciare împotriva aleşilor, unii împricinaţi făcând apel la Camera din care fac parte spre a le susţine cauza. Paul Păcuraru, care se consideră cercetat pe nedrept, s-a plâns Senatului, iar acesta a hotărât să facă lumină, cerându-le procurorilor dosarul „colegului Păcuraru”, ministru al Muncii. Niciun senator n-a strigat „Imixtiune în justiţie!” – deşi chiar asta este -, chiar şi adversarii politici ai demnitarului liberal cântând sotto voce aria solidarităţii de castă. În a doua fază, li s-au pus miniştrilor două filtre în drumul spre sala de judecată: comisia specială de la Cotroceni, care analiza dacă sunt temeiuri pentru începerea urmăririi penale, şi preşedintele care, pornind de la recomandarea acesteia, îşi dădea sau nu avizul
şi trimitea dosarul ministrului Justiţiei. Ion Iliescu declara, ieri, că nu şi-a băgat, niciodată, nasul în dosare, mergând pe mâna specialiştilor. Traian Băsescu, lăsat fără comisie, s-a cufundat cu totul. Luarea unei decizii pare să fi fost simplă pentru amândoi, fiindcă întâmplarea face ca pe masă să le ajungă doar „cauzele” adversarilor politici. Perfecţionarea sistemului legislativ de apărare a fost permanent însoţită de un dublu discurs. Cercetaţi în opoziţie, politicienii se consideră victime ale unei justiţii controlate de guvernanţi, cum ajung la putere însă, actul de justiţie – pe care deja s-au apucat să-l corupă – este decretat drept „depolitizat”. Băsescu „Flota” se prezintă victima lui Adrian Năstase. Dar Năstase „Zambaccian” şi Ion Iliescu „Revoluţie” se declară victimele lui Băsescu. Justiţia pesedistă era fără cusur, chiar dacă Rodica Stănoiu cerea aprobare de la partid, în celebrele şedinţe stenografiate, să dea drumul dosarului „Flota”. Justiţia băsesciană este şi ea curată, chiar dacă unii suspecţi sunt deja condamnaţi public prin difuzarea din surse confidenţiale a filmului „în flagrant”, vezi „Caltaboşii, palinca şi Remeş”.
Acum s-a atins punctul culminant: magistratul a fost scos din dispozitiv ca o măsea stricată. Opt dosare de demnitari au ieşit, practic, de sub controlul justiţiei, jucând ping-pong cu ele solomonii politici. Şi este foarte puţin probabil să revină curând acolo unde le este locul. În războiul Băsescu-PNL, ca şi în cele de dinaintea lui, dosarul este arma secretă şi justiţia, o victimă colaterală.
un recurs la decizia preşedintelui pe motiv de probatoriu incomplet. Emil Boc ştie unde a greşit Meleşcanu şi îl somează să renunţe la acţiune. Elena Udrea umblă cu Codul Penal în poşetă şi spune cine merită să fie urmărit penal. Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, vorbeşte despre „viciile de procedură” şi despre cine împiedică actul justiţiar. Concluzia acestui nou capitol din foiletonul „Cum se face justiţie în România” : nu mai este nevoie de magistraţi, fiindcă, în ceea ce-i priveşte, politicienii, chiar şi cei fără facultăţi de drept, sunt capabili să facă singuri treaba.Până la performanţa de a se substitui magistraţilor, două lucruri a reuşit, mai ales, clasa politică românească în privinţa justiţiei: să-şi creeze un sistem
de apărare în interiorul ei şi să-i menţină scăzută cota de încredere. Mecanismele defensive au apărut de timpuriu, odată cu Constituţia şi organizarea legislativului, şi au funcţionat, în prima fază, prin imunitatea
parlamentară.
Aproape un deceniu, ea a acoperit faptele cu caracter penal, nu doar opiniile politice, fiind restrânsă la acestea din urmă la presiunea opiniei publice. Parlamentul a rămas însă un filtru eficient în declanşarea procedurilor judiciare împotriva aleşilor, unii împricinaţi făcând apel la Camera din care fac parte spre a le susţine cauza. Paul Păcuraru, care se consideră cercetat pe nedrept, s-a plâns Senatului, iar acesta a hotărât să facă lumină, cerându-le procurorilor dosarul „colegului Păcuraru”, ministru al Muncii. Niciun senator n-a strigat „Imixtiune în justiţie!” – deşi chiar asta este -, chiar şi adversarii politici ai demnitarului liberal cântând sotto voce aria solidarităţii de castă. În a doua fază, li s-au pus miniştrilor două filtre în drumul spre sala de judecată: comisia specială de la Cotroceni, care analiza dacă sunt temeiuri pentru începerea urmăririi penale, şi preşedintele care, pornind de la recomandarea acesteia, îşi dădea sau nu avizul
şi trimitea dosarul ministrului Justiţiei. Ion Iliescu declara, ieri, că nu şi-a băgat, niciodată, nasul în dosare, mergând pe mâna specialiştilor. Traian Băsescu, lăsat fără comisie, s-a cufundat cu totul. Luarea unei decizii pare să fi fost simplă pentru amândoi, fiindcă întâmplarea face ca pe masă să le ajungă doar „cauzele” adversarilor politici. Perfecţionarea sistemului legislativ de apărare a fost permanent însoţită de un dublu discurs. Cercetaţi în opoziţie, politicienii se consideră victime ale unei justiţii controlate de guvernanţi, cum ajung la putere însă, actul de justiţie – pe care deja s-au apucat să-l corupă – este decretat drept „depolitizat”. Băsescu „Flota” se prezintă victima lui Adrian Năstase. Dar Năstase „Zambaccian” şi Ion Iliescu „Revoluţie” se declară victimele lui Băsescu. Justiţia pesedistă era fără cusur, chiar dacă Rodica Stănoiu cerea aprobare de la partid, în celebrele şedinţe stenografiate, să dea drumul dosarului „Flota”. Justiţia băsesciană este şi ea curată, chiar dacă unii suspecţi sunt deja condamnaţi public prin difuzarea din surse confidenţiale a filmului „în flagrant”, vezi „Caltaboşii, palinca şi Remeş”.
Acum s-a atins punctul culminant: magistratul a fost scos din dispozitiv ca o măsea stricată. Opt dosare de demnitari au ieşit, practic, de sub controlul justiţiei, jucând ping-pong cu ele solomonii politici. Şi este foarte puţin probabil să revină curând acolo unde le este locul. În războiul Băsescu-PNL, ca şi în cele de dinaintea lui, dosarul este arma secretă şi justiţia, o victimă colaterală.
Marimea conteaza, domnule presedinte!
Simbata, 5 ianuarie, cind veneam spre Bucuresti dinspre Pitesti pe un ger imprumutat din Sadoveanu, am fost nevoit sa frinez in graba ca sa nu calc un vultur. Pasarea, cunoscuta in popor ca "uliul mare" (Buteo rufinus), staruia asupra unui cadavru de maidanez (Canis lupus familiaris), pe care lipsa gardului lateral al autostrazii A1 i-l pusese in meniu.
Cind zic "autostrazii" sint constient ca fac un abuz de limbaj, dar prefer ca cititorul sa stie la ce ma refer. Da, ma refer la banda aia de ciment amestecat cu bitum, blana, mate, gropi si denivelari, nascuta dintr-o ratacire de-a lui Ceausescu si incaputa pe miinile patate de zerouri ale mai multor generatii de reparatori. A1 e o sosea dubla care in Ungaria, Cehia sau Slovenia ar fi considerata drum periculos. Fara semnalizari, fara protectie intre sensuri si mai ales fara plase externe autostrada Bucuresti-Pitesti e un coridor aventuros placat cu stirvuri, un fast-food deschis non-stop pentru ciorile, corbii si cotofenele din zona.
"Romania va intra in UE cu 1.000 de kilometri de autostrada", declara, in 2003, ministrul Transporturilor, Miron Mitrea, la putin timp dupa ce semnase anexele frauduloase cu Bechtel. N-a avut nici un pic de retinere, desi reputatia Justitiei spera ca retinerea sa-i vina din partea DNA. Succesorul Dobre a fost mai modest: dupa mintea lui, in 2007 urma sa avem doar 540 de kilometri de autostrada. In schimb, in 2008 saream spectaculos la 800, iar in 2012 ne plafonam undeva pe la 1.200 de kilometri. Urmatorul mitoman, Berceanu, a aruncat un prudent "420 de kilometri pentru 2007", impingind fantasmele ceva mai incolo, in 2013, cind muntii, dealurile si cimpiile noastre urmau sa gazduiasca 1.800 de kilometri de autostrada. In fine, Orban s-a multumit sa dea cu masina intr-o cofetarie, sa blocheze contractul cu Bechtel, sa-l injure pe Basescu si sa fuga de la locul accidentului.
Sintem in 2008 si avem 280 de kilometri de, hai sa-i zicem, autostrada, in timp ce bulgarii, fara populatie si fara masini, au deja 350 de kilometri, iar ungurii sau cehii construiesc citeva sute de kilometri pe an. Soferii, istoria si folclorul stiu ca aproape jumatate din autoruta noastra a fost ctitorita de nea Nicu si ca, pentru aceasta jumatate, zicala "nu sint ei in stare sa vopseasca ce-a construit Ceausescu" e copios valabila. Sa adaugam ca proiectul Bechtel a sarit la 7,2 miliarde de euro de la 2,24, iar lucrarile pe portiuni au avansat de la 3,35 milioane de euro pe kilometru la 12, 13,5 si chiar la 17 milioane. Sa mai adaugam ca traseele cuprind acum toate buclele necesare vinzarii terenurilor cumparate in vecinatate de proiectantii politici, o fauna care cistiga la o singura curba Bechtel cit salariul brut pe zece ani al circumscriptiei care i-a dat votul. Si, cum strategii autostrazilor au abordat pina acum doar zonele de ses, lasind asfaltarea muntilor pentru mai tirziu, ar mai fi de zis ca termenele de executie sint pregatite sa tinteasca, unele - viitorul indepartat, altele - direct eternitatea.
Infractiunea care se comite aici in public nu e doar hotie. Daca ar fi asa, am fi norocosi, fiindca, in etica progresului rapid, hotia are cinstea si harnicia ei civica: se fura, dar se face. Din pacate, la noi, raptul e flancat amenintator de lipsa descurajanta a viziunii si de prostie. O forma grava de cretinism politic si o criza galopanta de nepricepere fac, in Romania, un concubinaj devastator. Cit de dobitoc sa fii ca sa nu intelegi, sapte guverne la rind, filozofia rentabila a drumurilor si cit de orb ca sa nu vezi ca o autostrada face mai mult pentru tara ca o suta de guverne? Civilizatia a stat dintotdeauna pe forta epica a soselei, iar succesul Occidentului a crescut din latimea drumului bine facut. Cum sa ignori, ca parlamentar, singurul orizont istoric de dezvoltare, cum sa ratezi, ca presedinte, cea mai accesibila resursa organica? Cum sa impiedici marfa, investitia si know-how-ul sa circule in si spre patria ta, cum sa tii viitorul pe loc an dupa an, aproape doua decenii la rind?
Cind am auzit, in 2004, din gura unui cvadruplu ministru la Transporturi, dublu primar si unic presedinte ca Romania nu are nevoie de autostrazi, petrecusem deja o treime din viata
pe drumuri rupte si speram ca macar copiii mei vor ajunge de la Bucuresti la Cluj fara zdruncinaturi. Am inteles atunci ca nici nepotii nu vor merge mai lin, nici macar pina la Ploiesti. Acum, daca sub teorema idioata a lui Basescu ar fi stat nauhaul acvatic al presedintelui Iliescu, iscalitura pitigaiata a presedintelui Constantinescu ori amprentele rudimentare ale tuturor sefilor de guvern, nu ma oboseam sa disper. Dar, tisnita din discursul celui mai energic heptatlonist politic, din gindirea disruptiva a lui Zeus cel competent, aceasta enormitate atirna cit un diagnostic de orbire nationala. E un lucru care trebuie cunoscut, mai ales in Olimp: cind vorbim despre viziune si orizont politic, marimea conteaza.
Cind zic "autostrazii" sint constient ca fac un abuz de limbaj, dar prefer ca cititorul sa stie la ce ma refer. Da, ma refer la banda aia de ciment amestecat cu bitum, blana, mate, gropi si denivelari, nascuta dintr-o ratacire de-a lui Ceausescu si incaputa pe miinile patate de zerouri ale mai multor generatii de reparatori. A1 e o sosea dubla care in Ungaria, Cehia sau Slovenia ar fi considerata drum periculos. Fara semnalizari, fara protectie intre sensuri si mai ales fara plase externe autostrada Bucuresti-Pitesti e un coridor aventuros placat cu stirvuri, un fast-food deschis non-stop pentru ciorile, corbii si cotofenele din zona.
"Romania va intra in UE cu 1.000 de kilometri de autostrada", declara, in 2003, ministrul Transporturilor, Miron Mitrea, la putin timp dupa ce semnase anexele frauduloase cu Bechtel. N-a avut nici un pic de retinere, desi reputatia Justitiei spera ca retinerea sa-i vina din partea DNA. Succesorul Dobre a fost mai modest: dupa mintea lui, in 2007 urma sa avem doar 540 de kilometri de autostrada. In schimb, in 2008 saream spectaculos la 800, iar in 2012 ne plafonam undeva pe la 1.200 de kilometri. Urmatorul mitoman, Berceanu, a aruncat un prudent "420 de kilometri pentru 2007", impingind fantasmele ceva mai incolo, in 2013, cind muntii, dealurile si cimpiile noastre urmau sa gazduiasca 1.800 de kilometri de autostrada. In fine, Orban s-a multumit sa dea cu masina intr-o cofetarie, sa blocheze contractul cu Bechtel, sa-l injure pe Basescu si sa fuga de la locul accidentului.
Sintem in 2008 si avem 280 de kilometri de, hai sa-i zicem, autostrada, in timp ce bulgarii, fara populatie si fara masini, au deja 350 de kilometri, iar ungurii sau cehii construiesc citeva sute de kilometri pe an. Soferii, istoria si folclorul stiu ca aproape jumatate din autoruta noastra a fost ctitorita de nea Nicu si ca, pentru aceasta jumatate, zicala "nu sint ei in stare sa vopseasca ce-a construit Ceausescu" e copios valabila. Sa adaugam ca proiectul Bechtel a sarit la 7,2 miliarde de euro de la 2,24, iar lucrarile pe portiuni au avansat de la 3,35 milioane de euro pe kilometru la 12, 13,5 si chiar la 17 milioane. Sa mai adaugam ca traseele cuprind acum toate buclele necesare vinzarii terenurilor cumparate in vecinatate de proiectantii politici, o fauna care cistiga la o singura curba Bechtel cit salariul brut pe zece ani al circumscriptiei care i-a dat votul. Si, cum strategii autostrazilor au abordat pina acum doar zonele de ses, lasind asfaltarea muntilor pentru mai tirziu, ar mai fi de zis ca termenele de executie sint pregatite sa tinteasca, unele - viitorul indepartat, altele - direct eternitatea.
Infractiunea care se comite aici in public nu e doar hotie. Daca ar fi asa, am fi norocosi, fiindca, in etica progresului rapid, hotia are cinstea si harnicia ei civica: se fura, dar se face. Din pacate, la noi, raptul e flancat amenintator de lipsa descurajanta a viziunii si de prostie. O forma grava de cretinism politic si o criza galopanta de nepricepere fac, in Romania, un concubinaj devastator. Cit de dobitoc sa fii ca sa nu intelegi, sapte guverne la rind, filozofia rentabila a drumurilor si cit de orb ca sa nu vezi ca o autostrada face mai mult pentru tara ca o suta de guverne? Civilizatia a stat dintotdeauna pe forta epica a soselei, iar succesul Occidentului a crescut din latimea drumului bine facut. Cum sa ignori, ca parlamentar, singurul orizont istoric de dezvoltare, cum sa ratezi, ca presedinte, cea mai accesibila resursa organica? Cum sa impiedici marfa, investitia si know-how-ul sa circule in si spre patria ta, cum sa tii viitorul pe loc an dupa an, aproape doua decenii la rind?
Cind am auzit, in 2004, din gura unui cvadruplu ministru la Transporturi, dublu primar si unic presedinte ca Romania nu are nevoie de autostrazi, petrecusem deja o treime din viata
pe drumuri rupte si speram ca macar copiii mei vor ajunge de la Bucuresti la Cluj fara zdruncinaturi. Am inteles atunci ca nici nepotii nu vor merge mai lin, nici macar pina la Ploiesti. Acum, daca sub teorema idioata a lui Basescu ar fi stat nauhaul acvatic al presedintelui Iliescu, iscalitura pitigaiata a presedintelui Constantinescu ori amprentele rudimentare ale tuturor sefilor de guvern, nu ma oboseam sa disper. Dar, tisnita din discursul celui mai energic heptatlonist politic, din gindirea disruptiva a lui Zeus cel competent, aceasta enormitate atirna cit un diagnostic de orbire nationala. E un lucru care trebuie cunoscut, mai ales in Olimp: cind vorbim despre viziune si orizont politic, marimea conteaza.
Mai exista viata dupa Nokia?
Ioana Lupea: "Romania poate invata din lectia germana: cand autoritatile au oprit robinetul subventiilor, Nokia si-a inchis telefonul."
In urma cu 19 ani - candva in 1989, odata cu caderea comunismului - locuitorii orasului Bochum si politicienii germani sarbatoreau mutarea fabricii Nokia din Finlanda, fara sa verse o lacrima pentru somerii finlandezi. Astazi Nokia isi face bagajele pentru Romania, iar germanii au brusc revelatia efectelor negative ale „capitalismului de caravana” si lacomia „lacustelor capitaliste”.
Evident ca revolta protectionista si nationalista a politicienilor social-democrati si crestin-democrati este ipocrita, exagerata, populista si electorala. Distrugerea telefoanelor, renuntarea la ele sau alte gesturi extreme (ce urmeaza, clonarea aparatelor
?) nu vor aduce Nokia inapoi. Cel mult vor crea producatorului finlandez o paguba pe care si-o va amortiza cat ai clipi din ochi in Romania cea primitoare si ieftina.
Politicienii si autoritatile germane au scuza ca acum 19 ani nu stiau ca exista si o fata intunecata a capitalismului. Si-au imaginat probabil, asa cum visam si noi, ca Nokia si alte multinationale vor ramane pe vecie in Bochum. Ne trece prin minte ca Renault ar putea sa inchida intr-o zi fabrica de la Mioveni? Legea de fier invocata de presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, „asa cum este posibil sa muti locurile de munca din Finlanda in Germania, la fel este de posibil sa le muti si din Germania in Romania”, ni se va aplica si noua, poate mai devreme de 19 ani.
Cu cat Romania se va dezvolta mai repede, cu atat mai curand Nokia va migra de la Jucu, judetul Cluj, mai spre est, in Moldova, Ucraina, Belarus etc. Responsabilitatea sociala, de care face astazi Germania caz, va fi subordonata intotdeauna responsabilitatii fata de actionari si nici o etica a businessului nu va schimba prioritatile managementului. Muncitorii sunt resurse umane, asemenea tuturor celorlalte resurse, materiale, naturale
si nimic mai mult.
Romania poate sa invete din experienta germana in asa fel incat Jucu sau alte localitati unde s-au stabilit producatori multinationali sa nu ramana pustiite ca asezarile monoindustriale romanesti, dupa caderea comunismului. Nokia va aduce la Jucu dezvoltare, locuri de munca, infrastructura, servicii, o prosperitate care, administrata inteligent, nu va fi pierduta. Unde au gresit autoritatile germane? Acolo unde risca sa cada in pacat si cele de la Bucuresti sau de la Cluj, oferind producatorului premii pentru ca ne-a ales in facilitati si subventii. Nokia a fost profitabila in Germania si pe banii statului, primind 88 de milioane de euro subventii de la guvernele federal si de land.
Cand autoritatile germane au oprit robinetul, Nokia si-a inchis telefonul. Banii daruiti producatorului finladez puteau fi orientati spre educatie, cercetare, industrie locala, astfel incat viitorul Bochum sa sune bine si dupa Nokia. Proastele obiceiuri nu sunt specifice Nokia: chiar zilele acestea cabinetul Tariceanu este amenintat de Dacia Renault cu reducerea locurilor de munca, daca nu revine la vechea taxa de inmatriculare, nepermisa de UE, sau daca nu directioneaza banii spre programul „Rabla”.
Atitudinea primarului din Jucu fata de mutarea Nokia la el in comuna este cea mai paguboasa: „Daca sta cinci ani e bine, daca sta zece e si mai bine si pe urma poate mai vine o alta firma mare”. Si daca nu mai vine?
In urma cu 19 ani - candva in 1989, odata cu caderea comunismului - locuitorii orasului Bochum si politicienii germani sarbatoreau mutarea fabricii Nokia din Finlanda, fara sa verse o lacrima pentru somerii finlandezi. Astazi Nokia isi face bagajele pentru Romania, iar germanii au brusc revelatia efectelor negative ale „capitalismului de caravana” si lacomia „lacustelor capitaliste”.
Evident ca revolta protectionista si nationalista a politicienilor social-democrati si crestin-democrati este ipocrita, exagerata, populista si electorala. Distrugerea telefoanelor, renuntarea la ele sau alte gesturi extreme (ce urmeaza, clonarea aparatelor
?) nu vor aduce Nokia inapoi. Cel mult vor crea producatorului finlandez o paguba pe care si-o va amortiza cat ai clipi din ochi in Romania cea primitoare si ieftina.
Politicienii si autoritatile germane au scuza ca acum 19 ani nu stiau ca exista si o fata intunecata a capitalismului. Si-au imaginat probabil, asa cum visam si noi, ca Nokia si alte multinationale vor ramane pe vecie in Bochum. Ne trece prin minte ca Renault ar putea sa inchida intr-o zi fabrica de la Mioveni? Legea de fier invocata de presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, „asa cum este posibil sa muti locurile de munca din Finlanda in Germania, la fel este de posibil sa le muti si din Germania in Romania”, ni se va aplica si noua, poate mai devreme de 19 ani.
Cu cat Romania se va dezvolta mai repede, cu atat mai curand Nokia va migra de la Jucu, judetul Cluj, mai spre est, in Moldova, Ucraina, Belarus etc. Responsabilitatea sociala, de care face astazi Germania caz, va fi subordonata intotdeauna responsabilitatii fata de actionari si nici o etica a businessului nu va schimba prioritatile managementului. Muncitorii sunt resurse umane, asemenea tuturor celorlalte resurse, materiale, naturale
si nimic mai mult.
Romania poate sa invete din experienta germana in asa fel incat Jucu sau alte localitati unde s-au stabilit producatori multinationali sa nu ramana pustiite ca asezarile monoindustriale romanesti, dupa caderea comunismului. Nokia va aduce la Jucu dezvoltare, locuri de munca, infrastructura, servicii, o prosperitate care, administrata inteligent, nu va fi pierduta. Unde au gresit autoritatile germane? Acolo unde risca sa cada in pacat si cele de la Bucuresti sau de la Cluj, oferind producatorului premii pentru ca ne-a ales in facilitati si subventii. Nokia a fost profitabila in Germania si pe banii statului, primind 88 de milioane de euro subventii de la guvernele federal si de land.
Cand autoritatile germane au oprit robinetul, Nokia si-a inchis telefonul. Banii daruiti producatorului finladez puteau fi orientati spre educatie, cercetare, industrie locala, astfel incat viitorul Bochum sa sune bine si dupa Nokia. Proastele obiceiuri nu sunt specifice Nokia: chiar zilele acestea cabinetul Tariceanu este amenintat de Dacia Renault cu reducerea locurilor de munca, daca nu revine la vechea taxa de inmatriculare, nepermisa de UE, sau daca nu directioneaza banii spre programul „Rabla”.
Atitudinea primarului din Jucu fata de mutarea Nokia la el in comuna este cea mai paguboasa: „Daca sta cinci ani e bine, daca sta zece e si mai bine si pe urma poate mai vine o alta firma mare”. Si daca nu mai vine?
Vosganian saraceste primariile. Primarii, obligati sa creasca taxele locale
Primarii acuza Executivul ca a incalcat principiul descentralizarii pentru a masca o serie de esecuri in materie de politici fiscale
. In plus, spun primarii, de acum incolo, Ministerul Finantelor Publice (MFP) va redistribui fondurile catre primarii in mod discretionar, dupa criterii pur politice. Potrivit MEF, suma incasata din impozitul pe tranzactii imobiliare pe 11 luni din anul 2007 este de 386,45 milioane de lei.
Cel mai vehement contestatar al masurii Executivului este chiar primarul liberal al sectorului 1, Andrei Chiliman, care este, totodata, si secretar general al Asociatiei Municipiilor din Romania. Acesta a solicitat Guvernului sa renunte la aceasta masura care, in opinia sa, calca in picioare principiul liberal al descentralizarii. „Eu si colegii mei din Asociatie dorim sa ramana in vigoare formula de alocare a banilor din tranzactiile imobiliare aplicata anul trecut. Atunci, 50% din fondurile stranse de notari din aceste tranzactii au revenit primariilor, 40% au mers la bugetul statului si 10% la Agentia Nationala de Cadastru. Consider ca aceasta este formula corecta, pentru ca nicaieri in lume acesti bani nu ajung integral in bugetul primariilor, a spus Chiliman. Edilul sectorului 1 a precizat ca sumele stranse din impozitarea acestor tranzactii sunt foarte importante pentru primariile mici, din zonele sarace ale tarii, care raman, astfel, fara o sursa extrem de importanta de venit.
Pe de alta parte, primarul Capitalei, democrat-liberalul Adriean Videanu, care este si presedintele Asociatiei Municipiilor din România, a declarat, ieri, ca aceasta organizatie ar putea ataca în contencios Codul Fiscal in cazul in care Guvernul nu va preciza, în termen de 7 zile, daca mentine sau renunta la forma actuala a taxei pentru tranzactii imobiliare.
Modificarea Codului Fiscal, in afara legii
Analistii economici ataca, la randul lor, decizia Executivului, argumentand ca, in acest fel, primariile sunt constranse sa majoreze o serie de alte taxe si impozite locale pentru a-si asigura fonduri. In plus
, analistii cred ca decizia alocarii integrale a acestor fonduri la bugetul de stat a fost luata din nevoia stringenta de fonduri pentru majorarea pensiilor si pentru cresterea salariilor la unele categorii de bugetari. Mai mult, masura a fost adoptata prin modificarea Codului Fiscal in afara legii, intrucat nu a fost anuntata cu sase luni inainte de intrarea in vigoare, asa cum stipuleaza legislatia.
„Este a patra incalcare a legii in privinta modificarilor aduse Codului Fiscal. Masura este unul din efectele introducerii cotei unice de impozitare, al carui impact asupra populatiei va fi majorarea altor impozite si taxe locale. In plus, primariile nu vor mai avea la dispozitie fonduri pentru cofinantarea proiectelor europene“, a declarat, ieri, Liviu Voinea, presedintele Grupului de Economie Aplicata, la Realitatea TV.
MEF: Alocarile de la bugetul de stat, in functie de prioritati
Ministerul Finantelor explica de ce a decis ca toti banii obtinuti din impozitele tranzactiilor imobiliare sa fie transferati la bugetul statului. Printr-un comunicat remis redactiei, oficialii institutiei spun ca masura a fost luata in principal pentru a continua politica de reducere a discrepantelor regionale, dar si din necesitatea de a gasi un echilibru între dinamica veniturilor la nivelul central si local. „Aceasta intrucât nivelul cotelor defalcate din impozitul pe venit a crescut cu 45,2%, o dinamica mult mai ridicata decât volumul de crestere al produsului
intern brut (11,4% in 2007 fata de 2006).
Totodata, transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale (cote si sume defalcate din impozitul pe venit, sume defalcate din TVA) detin o pondere suficient de însemnata in total venituri bugete locale. Astfel, în anul 2006, ponderea acestor transferuri a fost de 79,7%, iar in 2007, ponderea este de aproximativ 69,5%. Si nivelul veniturilor proprii locale a crescut in anul 2007 fata de 2006 cu 39,3%“, se precizeaza in comunicatul MEF. Documentul subliniaza ca „alocarile de la bugetul de stat se fac in functie de prioritatile bugetare. Pentru anul 2008, prioritare sunt investitiile, dezvoltarea infrastructurii si cofinantarea proiectelor din fonduri structurale“.
Potrivit datelor Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România (UNNPR), valoarea impozitelor pe veniturile din tranzactiile imobiliare încasate de catre notari au totalizat anul trecut 1,2 miliarde de lei (aproape 360 milioane de euro), nivel de peste patru ori mai mare decât în 2006.
. In plus, spun primarii, de acum incolo, Ministerul Finantelor Publice (MFP) va redistribui fondurile catre primarii in mod discretionar, dupa criterii pur politice. Potrivit MEF, suma incasata din impozitul pe tranzactii imobiliare pe 11 luni din anul 2007 este de 386,45 milioane de lei.
Cel mai vehement contestatar al masurii Executivului este chiar primarul liberal al sectorului 1, Andrei Chiliman, care este, totodata, si secretar general al Asociatiei Municipiilor din Romania. Acesta a solicitat Guvernului sa renunte la aceasta masura care, in opinia sa, calca in picioare principiul liberal al descentralizarii. „Eu si colegii mei din Asociatie dorim sa ramana in vigoare formula de alocare a banilor din tranzactiile imobiliare aplicata anul trecut. Atunci, 50% din fondurile stranse de notari din aceste tranzactii au revenit primariilor, 40% au mers la bugetul statului si 10% la Agentia Nationala de Cadastru. Consider ca aceasta este formula corecta, pentru ca nicaieri in lume acesti bani nu ajung integral in bugetul primariilor, a spus Chiliman. Edilul sectorului 1 a precizat ca sumele stranse din impozitarea acestor tranzactii sunt foarte importante pentru primariile mici, din zonele sarace ale tarii, care raman, astfel, fara o sursa extrem de importanta de venit.
Pe de alta parte, primarul Capitalei, democrat-liberalul Adriean Videanu, care este si presedintele Asociatiei Municipiilor din România, a declarat, ieri, ca aceasta organizatie ar putea ataca în contencios Codul Fiscal in cazul in care Guvernul nu va preciza, în termen de 7 zile, daca mentine sau renunta la forma actuala a taxei pentru tranzactii imobiliare.
Modificarea Codului Fiscal, in afara legii
Analistii economici ataca, la randul lor, decizia Executivului, argumentand ca, in acest fel, primariile sunt constranse sa majoreze o serie de alte taxe si impozite locale pentru a-si asigura fonduri. In plus
, analistii cred ca decizia alocarii integrale a acestor fonduri la bugetul de stat a fost luata din nevoia stringenta de fonduri pentru majorarea pensiilor si pentru cresterea salariilor la unele categorii de bugetari. Mai mult, masura a fost adoptata prin modificarea Codului Fiscal in afara legii, intrucat nu a fost anuntata cu sase luni inainte de intrarea in vigoare, asa cum stipuleaza legislatia.
„Este a patra incalcare a legii in privinta modificarilor aduse Codului Fiscal. Masura este unul din efectele introducerii cotei unice de impozitare, al carui impact asupra populatiei va fi majorarea altor impozite si taxe locale. In plus, primariile nu vor mai avea la dispozitie fonduri pentru cofinantarea proiectelor europene“, a declarat, ieri, Liviu Voinea, presedintele Grupului de Economie Aplicata, la Realitatea TV.
MEF: Alocarile de la bugetul de stat, in functie de prioritati
Ministerul Finantelor explica de ce a decis ca toti banii obtinuti din impozitele tranzactiilor imobiliare sa fie transferati la bugetul statului. Printr-un comunicat remis redactiei, oficialii institutiei spun ca masura a fost luata in principal pentru a continua politica de reducere a discrepantelor regionale, dar si din necesitatea de a gasi un echilibru între dinamica veniturilor la nivelul central si local. „Aceasta intrucât nivelul cotelor defalcate din impozitul pe venit a crescut cu 45,2%, o dinamica mult mai ridicata decât volumul de crestere al produsului
intern brut (11,4% in 2007 fata de 2006).
Totodata, transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale (cote si sume defalcate din impozitul pe venit, sume defalcate din TVA) detin o pondere suficient de însemnata in total venituri bugete locale. Astfel, în anul 2006, ponderea acestor transferuri a fost de 79,7%, iar in 2007, ponderea este de aproximativ 69,5%. Si nivelul veniturilor proprii locale a crescut in anul 2007 fata de 2006 cu 39,3%“, se precizeaza in comunicatul MEF. Documentul subliniaza ca „alocarile de la bugetul de stat se fac in functie de prioritatile bugetare. Pentru anul 2008, prioritare sunt investitiile, dezvoltarea infrastructurii si cofinantarea proiectelor din fonduri structurale“.
Potrivit datelor Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România (UNNPR), valoarea impozitelor pe veniturile din tranzactiile imobiliare încasate de catre notari au totalizat anul trecut 1,2 miliarde de lei (aproape 360 milioane de euro), nivel de peste patru ori mai mare decât în 2006.
Diversiunea Parchetului
Incercand sa abata atentia de la scandalul "Profesorul", procurorii lui Kovesi au aruncat pe piata o declaratie a comandantului navei Iman T, care sustine ca Hayssam a fugit din Romania printre berbecuti
In plin scandal cu Omar Hayssam in rol principal, si dupa ce sirianul a depus ieri, prin aparatorii sai, la instanta suprema, mai multe documente ce se vor a fi secrete, dar despre care se stie ca fac referiri la declaratii, la persoane importante, institutii, structuri, solicitandu-se expres ca acestea sa nu ajunga pe mana presei, Parchetul General a aruncat aseara o "bomba" pe piata. In fapt, o diversiune, menita sa distraga atentia de la episodul interceptarilor Hayssam-Nastasiu si de la misteriosul personaj "Profesorul", pomenit in discutiile dintre cei doi.
Subit, in dosarul in care este judecat Mustafa Tartoussi, pentru ca l-ar fi ajutat pe Hayssam sa paraseasca Romania, a aparut o declaratie a comandantului navei la bordul careia sirianul ar fi parasit tara. Asta in timp ce declaratia lui Hayssam este tinuta la secret. Potrivit declaratiei comandantului, Hayssam ar fi fost scos din Romania la bordul navei Iman T, cu ajutorul unui pasaport rusesc, inregistrat pe numele fratelui sau. Procurorii incearca astfel cu orice pret sa faca uitate transcrierile interceptarilor telefonice purtate de Hayssam cu procurorul Nastasiu, cel care l-a trimis in judecata. In dialog, cei doi faceau vorbire, in mai multe randuri, la o persoana numita "domn' Profesor". "Profesor", care ar putea fi, potrivit discutiei purtata intre Nastasiu si Hayssam, chiar presedintele Basescu. Este o supozitie, pe care au facut-o mai multe organe de presa si nu numai. Chiar si anumiti politicieni au sugerat acest lucru. Un personaj despre care Hayssam vorbeste cu lejeritate, parand un apropiat al acestuia. Pare ca si procurorul il cunoaste.
Indicatii catre "profesor"
Sirianul ii spune procurorului Nastasiu ca "profesorul" trebuie sa urmareasca "pe cine propun acum ceilalti pentru posturile vacante". Sirianul face aceste afirmatii in conditiile in care sefii SRI, SIE si DGIPI isi prezentasera demisiile, dand de inteles ca misteriosul personaj denumit astfel este chiar presedintele Traian Basescu. Pentru ca in atributiile acestuia intra propunerile pentru conducerile SIE si SRI. Astfel, daca se continua ancheta in acesta directie si se dovedea ca misteriosul personaj care apare in stenogramele discutiilor dintre Nastasiu si Hayssam ar fi chiar presedintele, lucrurile erau foarte grave. Pentru a abate atentia de la aceasta linie, Parchetul a creat o diversiune pe care aseara a aruncat-o pe piata. Este vorba despre declaratia comandantului navei la bordul careia sirianul ar fi parasit tara. Procurorii incerca astfel sa treaca in plan secund scandalul discutiilor dintre procurorul Ciprian Nastasiu si sirian. Este de consemnat faptul ca procurorii au furnizat aceasta informatie intr-o faza secreta a anchetei, pe care de altfel a invocat-o in ne-numarare randuri atunci cand a avut interes s-o faca. Trebuie amintit si faptul ca, la scurt timp dupa publicarea in presa a discutiilor dintre cei doi, Traian Basescu a incercat sa ocoleasca subiectul. Intr-o prima faza, nu a facut nici o declaratie in acest sens pentru ca apoi sa starneasca scandalul Norica Nicolai.
Teroristul a fugit din Romania cu buletinul fratelui
Capitanul navei Iman T sustine ca l-a scos pe Omar Hayssam din tara cu 800 de euro, inregistrat sub numele fratelui sau, Omar Samir, pentru a fi lasat intr-o cabina a vasului, ceea ce contrazice afirmatiile sirianului conform carora a plecat
de pe Otopeni, "la costum si parfumat". Vasul Iman T, care l-a avut drept capitan pe Youssef Abd Al-Razzaq Tartoussi, era incarcat cu ceapa si componente
de macarale.
"Doresc sa spun adevarul in legatura cu toate informatiile pe care le detin in legatura cu fuga lui Hayssam Omar si cu persoanele care l-au ajutat sau au facilitat fuga si modalitatea prin care a avut loc, iar aceasta fara presiuni sau amenintari asupra mea. Va informez ca in luna iunie a anului 2006, in timp ce lucram pe vasul Iman T, in functia de capitan, si ma aflam in incinta portului Constanta, am fost informat de agentul naval Mustafa Tartoussi ca va trimite o persoana necunoscuta la bordul vasului Iman T si a prezentat direct subiectul, instiintandu-ma ca aceasta persoana are probleme cu autoritatile romane, fara a mai aminti numele persoanei, felul problemelor sau cetatenia acestei persoane. Nu a mai adaugat nimic si a revenit dupa cateva zile, cand s-a terminat incarcarea vasului si a intocmit actele de calatorie", spune in declaratie Youssef Abd Al-Razzaq Tartoussi. Potrivit Mediafax, acesta declara ca Mustafa Tartoussi l-a instiintat "din nou ca va trimite acea persoana la bordul vasului, fara ca el sa aiba vreo legatura cu aceasta persoana sau sa stie ceva, cu exceptia faptului ca va sta in camera inginerului sef, numitul Ibrahim Seikh, si ca acesta din urma este responsabil de toate solicitarile acestei persoane". "Am respins de la inceput acest lucru stiind ca autoritatile romane vor fi informate despre aceasta problema. Nu stiu daca aceasta persoana s-a imbarcat sau nu pe vas. In dimineata zilei urmatoare si dupa parcurgerea distantei limita, Ibrahim Seikh, inginerul sef, a venit la mine si m-a instiintat ca persoana despre care vorbisem se afla intr-una dintre cabine", afirma capitanul navei care transporta ceapa si componente de macarale.
"Sa consider ca nu se aflase niciodata la bord"
In opinia capitanului, Ibrahim Seikh este "singurul raspunzator" pentru imbarcarea lui Hayssam si "nimeni altcineva nu mai stia". "Cand am ajuns in afara apelor teritoriale romanesti, l-am contactat telefonic pe Mustafa Tartoussi si l-am intrebat daca autoritatile romanesti fusesera informate sau nu. Acesta mi-a zis ca totul e in regula. L-am mai intrebat daca trebuie sa-l inregistrez in vreun fel cand vom intra in apele teritoriale egiptene, caci puteam face asta. Mi-am continuat drumul fara sa-l vad si fara ca aceasta persoana sa iasa din camera. Dupa ce am intrat in apele teritoriale egiptene si dupa ce am intrat in dana portului din Alexandria, l-am sunat din nou pe Mustafa Tartoussi, care ajunsese cu avionul in Egipt, si l-am intrebat despre identitatea persoanei aflate la bordul navei, deoarece aceasta nu avea carte
de identitate ca sa poata fi inregistrat de autoritatile egiptene", mai spune acesta. In cele din urma, i s-a cerut "sa inregistreze persoana sub numele de Samir Al-Omar sau Omar". In continuare, capitanul spune ca l-a instiintat pe "agentul acreditat al Horus Shipping despre toate detaliile pe care i le daduse Mustafa Tartoussi". "Dupa putin timp, agentul Hany Zeidan m-a contactat si mi-a cerut sa nu-l inregistrez cu nici un nume si sa las situatia asa cum era si sa consider ca acest individ nu se aflase niciodata la bordul vasului. Am intrat in dana portului si, dupa finalizarea formalitatilor legale si ancorarea la chei, s-a inceput operatiunea de descarcare in prezenta lui Youssef Tartoussi, Hany Zeidan si a unei persoane pe care n-o cunosteam, despre care am aflat ulterior ca se numeste Samir Al-Omar si ca are cetatenie rusa", mai spune capitanul navei Iman T.
Cartea de identitate a lui Samir Omar
Potrivit acestuia, cei trei au urcat apoi la bordul navei si s-au indreptat catre cabina inginerului Samir Seikh. Atunci capitanul Youssef Abd Al-Razzaq Tartoussi a intrat si el in aceeasi cabina, unde a vazut persoana pe care nu o cunostea, astfel afland ca se numeste Hayssam Al-Omar, ca are aproximativ 50 de ani. In acest context
, Hayssam si Youssef au facut cunostinta. "Apoi numitul Hayssam Al-Omar a iesit cu cartea de identitate a lui Samir Omar si a intrat in dana portului Alexandria. Samir Seikh a ramas in camera pana a iesit Hayssam, apoi s-a intors Hany Zeidan si l-a insotit pe Samir Seikh din nou de la vapor, au plecat din port".
"Agentul maritim Muhammad Telwani, cetatean egiptean, a urcat la bord, insotit de Hayssam Omar si mi-a dat restul de bani, precum si salariile echipajului. A rezolvat cu actele oficiale ale lui Hayssam, care s-a urcat la bordul vasului in vazul tuturor, si am plecat spre Tartous", a declarat capitanul navei Iman T. Cand a parasit dana din Tartous, Youssef i-a cerut lui Hayssam Omar actele, pasaportul sau un act care sa ii certifice identitatea. "A refuzat si m-a instiintat ca exista o barca cu motor, care il va transporta, deoarece el nu s-a aflat la bordul vasului. Vasul se afla in zona de asteptare. Barca cu motor ne-a transportat pe mine si pe Hayssam Omar pana pe uscat si am iesit din dana, fiecare in alta directie".
Hayssam a depus un document "secret"
Inalta Curte de Casatie si Justitie a luat ieri in discutie, pentru prima data in acest an, recursul formulat de sirianul Omar Hayssam impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti (CAB), prin care a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare si la plata a sase milioane de euro catre cei trei jurnalisti romani rapiti in Irak, in martie 2005. Desi in urma cu aproximativ sapte ani, Hayssam se afla printre cei mai bogati oameni din Romania, sirianul vrea acum sa scape, pe langa pedeapsa, si de plata daunelor, pe care nu ar mai avea cu ce sa le achite. Hayssam mai detine pe numele sau doua masini, 23 de metri patrati de teren si 30.000 de dolari, se arata in motivarea sentintei de condamnare, decisa de CAB, bunuri care au fost puse sub sechestru de instanta. Sirianul a donat mare parte din averea sa unui prieten, medicul Mohamad Yassin, si, potrivit lui Ovidiu Ohanesian, unul dintre jurnalistii rapiti, o alta parte a ajuns la diverse cunostinte, la rude, sau a disparut pur si simplu. La termenul de ieri, aparatorii lui Hayssam au depus la dosarul cauzei unele documente care ar reprezenta declaratii ale sirianului date in fata unui notar, si cu privire la care aparatorii sirianului au solicitat instantei sa fie pastrate departe de "ochii presei", pentru a nu fi influentat actul de justitie. De asemenea, au mai fost depuse inainte de termenul de ieri, de catre avocatul Ion Cazacu, si alte documente, intr-un plic sigilat. Si in cazul acestora, s-a solicitat "discretia" instantei. "Se face referire, in aceste declaratii, la persoane importante, institutii, structuri si este mai bine ca ele sa nu fie facute publice. Aceasta este dorinta clientului nostru, iar eu nu pot decat sa va solicit sa admiteti cererea noastra", a spus aparatorul lui Hayssam, Ion Cazacu. Potrivit unor surse judiciare, in declaratia depusa la instanta suprema, Hayssam face referire si la doctorul Yassin.
Cererile sirianului
"Solicitam eliberarea tuturor transcrierilor convorbirilor purtate de mine in perioada anterioara arestarii mele, mai ales cele cu Mohamad Munaf si cu reprezentantii Presedintiei Romaniei", se spune in recursul lui Hayssam. Sirianul mai cere, potrivit NewsIn, si audierea lui Dorin Iacob, despre care sustine ca ar fi fost omul de legatura al sau cu presedintele Basescu, audierea fostului director al SRI, Radu Timofte, a fostului ambasador al Romaniei in Irak, Mihai Stuparu, dar si a lui Mohamad Munaf, printr-o comisie rogatorie.
Banii rapitilor, la doctorul Yassin
Dupa episodul rapirii din Irak din 2005, a iesit la iveala ca Hayssam, care era cercetat in unele dosare economice, cedase o mare parte din avere la sfarsitul anului 2004. In posesia unei impresionante parti din averea sirianului a intrat medicul
Mohamad Yassin, cel caracterizat de Traian Basescu drept "beneficiarul de buna credinta al averii lui Hayssam". "Mare parte din avere a fost transferata catre doctorul Yassim, care este prietenul lui Basescu - pentru ca presedintele a iesit imediat, a avut grija sa-l declare mostenitorul cinstit al lui Omar Hayssam. Nu poti sa faci asa. Cu ce drept declari aceste lucruri?", a spus contactat de ZIUA, jurnalistul Ovidiu Ohanesian. Instanta a precizat ieri, referindu-se la cererea facuta de sirian, ca acest dosar este unul public si ca nu se va face corespondenta secreta intre avocatii sirianului si completul de judecata. Totusi, magistratii nu au oferit, pana la inchiderea editiei, nici o solutie cu privire la solicitarea avocatilor lui Hayssam.
In plin scandal cu Omar Hayssam in rol principal, si dupa ce sirianul a depus ieri, prin aparatorii sai, la instanta suprema, mai multe documente ce se vor a fi secrete, dar despre care se stie ca fac referiri la declaratii, la persoane importante, institutii, structuri, solicitandu-se expres ca acestea sa nu ajunga pe mana presei, Parchetul General a aruncat aseara o "bomba" pe piata. In fapt, o diversiune, menita sa distraga atentia de la episodul interceptarilor Hayssam-Nastasiu si de la misteriosul personaj "Profesorul", pomenit in discutiile dintre cei doi.
Subit, in dosarul in care este judecat Mustafa Tartoussi, pentru ca l-ar fi ajutat pe Hayssam sa paraseasca Romania, a aparut o declaratie a comandantului navei la bordul careia sirianul ar fi parasit tara. Asta in timp ce declaratia lui Hayssam este tinuta la secret. Potrivit declaratiei comandantului, Hayssam ar fi fost scos din Romania la bordul navei Iman T, cu ajutorul unui pasaport rusesc, inregistrat pe numele fratelui sau. Procurorii incearca astfel cu orice pret sa faca uitate transcrierile interceptarilor telefonice purtate de Hayssam cu procurorul Nastasiu, cel care l-a trimis in judecata. In dialog, cei doi faceau vorbire, in mai multe randuri, la o persoana numita "domn' Profesor". "Profesor", care ar putea fi, potrivit discutiei purtata intre Nastasiu si Hayssam, chiar presedintele Basescu. Este o supozitie, pe care au facut-o mai multe organe de presa si nu numai. Chiar si anumiti politicieni au sugerat acest lucru. Un personaj despre care Hayssam vorbeste cu lejeritate, parand un apropiat al acestuia. Pare ca si procurorul il cunoaste.
Indicatii catre "profesor"
Sirianul ii spune procurorului Nastasiu ca "profesorul" trebuie sa urmareasca "pe cine propun acum ceilalti pentru posturile vacante". Sirianul face aceste afirmatii in conditiile in care sefii SRI, SIE si DGIPI isi prezentasera demisiile, dand de inteles ca misteriosul personaj denumit astfel este chiar presedintele Traian Basescu. Pentru ca in atributiile acestuia intra propunerile pentru conducerile SIE si SRI. Astfel, daca se continua ancheta in acesta directie si se dovedea ca misteriosul personaj care apare in stenogramele discutiilor dintre Nastasiu si Hayssam ar fi chiar presedintele, lucrurile erau foarte grave. Pentru a abate atentia de la aceasta linie, Parchetul a creat o diversiune pe care aseara a aruncat-o pe piata. Este vorba despre declaratia comandantului navei la bordul careia sirianul ar fi parasit tara. Procurorii incerca astfel sa treaca in plan secund scandalul discutiilor dintre procurorul Ciprian Nastasiu si sirian. Este de consemnat faptul ca procurorii au furnizat aceasta informatie intr-o faza secreta a anchetei, pe care de altfel a invocat-o in ne-numarare randuri atunci cand a avut interes s-o faca. Trebuie amintit si faptul ca, la scurt timp dupa publicarea in presa a discutiilor dintre cei doi, Traian Basescu a incercat sa ocoleasca subiectul. Intr-o prima faza, nu a facut nici o declaratie in acest sens pentru ca apoi sa starneasca scandalul Norica Nicolai.
Teroristul a fugit din Romania cu buletinul fratelui
Capitanul navei Iman T sustine ca l-a scos pe Omar Hayssam din tara cu 800 de euro, inregistrat sub numele fratelui sau, Omar Samir, pentru a fi lasat intr-o cabina a vasului, ceea ce contrazice afirmatiile sirianului conform carora a plecat
de pe Otopeni, "la costum si parfumat". Vasul Iman T, care l-a avut drept capitan pe Youssef Abd Al-Razzaq Tartoussi, era incarcat cu ceapa si componente
de macarale.
"Doresc sa spun adevarul in legatura cu toate informatiile pe care le detin in legatura cu fuga lui Hayssam Omar si cu persoanele care l-au ajutat sau au facilitat fuga si modalitatea prin care a avut loc, iar aceasta fara presiuni sau amenintari asupra mea. Va informez ca in luna iunie a anului 2006, in timp ce lucram pe vasul Iman T, in functia de capitan, si ma aflam in incinta portului Constanta, am fost informat de agentul naval Mustafa Tartoussi ca va trimite o persoana necunoscuta la bordul vasului Iman T si a prezentat direct subiectul, instiintandu-ma ca aceasta persoana are probleme cu autoritatile romane, fara a mai aminti numele persoanei, felul problemelor sau cetatenia acestei persoane. Nu a mai adaugat nimic si a revenit dupa cateva zile, cand s-a terminat incarcarea vasului si a intocmit actele de calatorie", spune in declaratie Youssef Abd Al-Razzaq Tartoussi. Potrivit Mediafax, acesta declara ca Mustafa Tartoussi l-a instiintat "din nou ca va trimite acea persoana la bordul vasului, fara ca el sa aiba vreo legatura cu aceasta persoana sau sa stie ceva, cu exceptia faptului ca va sta in camera inginerului sef, numitul Ibrahim Seikh, si ca acesta din urma este responsabil de toate solicitarile acestei persoane". "Am respins de la inceput acest lucru stiind ca autoritatile romane vor fi informate despre aceasta problema. Nu stiu daca aceasta persoana s-a imbarcat sau nu pe vas. In dimineata zilei urmatoare si dupa parcurgerea distantei limita, Ibrahim Seikh, inginerul sef, a venit la mine si m-a instiintat ca persoana despre care vorbisem se afla intr-una dintre cabine", afirma capitanul navei care transporta ceapa si componente de macarale.
"Sa consider ca nu se aflase niciodata la bord"
In opinia capitanului, Ibrahim Seikh este "singurul raspunzator" pentru imbarcarea lui Hayssam si "nimeni altcineva nu mai stia". "Cand am ajuns in afara apelor teritoriale romanesti, l-am contactat telefonic pe Mustafa Tartoussi si l-am intrebat daca autoritatile romanesti fusesera informate sau nu. Acesta mi-a zis ca totul e in regula. L-am mai intrebat daca trebuie sa-l inregistrez in vreun fel cand vom intra in apele teritoriale egiptene, caci puteam face asta. Mi-am continuat drumul fara sa-l vad si fara ca aceasta persoana sa iasa din camera. Dupa ce am intrat in apele teritoriale egiptene si dupa ce am intrat in dana portului din Alexandria, l-am sunat din nou pe Mustafa Tartoussi, care ajunsese cu avionul in Egipt, si l-am intrebat despre identitatea persoanei aflate la bordul navei, deoarece aceasta nu avea carte
de identitate ca sa poata fi inregistrat de autoritatile egiptene", mai spune acesta. In cele din urma, i s-a cerut "sa inregistreze persoana sub numele de Samir Al-Omar sau Omar". In continuare, capitanul spune ca l-a instiintat pe "agentul acreditat al Horus Shipping despre toate detaliile pe care i le daduse Mustafa Tartoussi". "Dupa putin timp, agentul Hany Zeidan m-a contactat si mi-a cerut sa nu-l inregistrez cu nici un nume si sa las situatia asa cum era si sa consider ca acest individ nu se aflase niciodata la bordul vasului. Am intrat in dana portului si, dupa finalizarea formalitatilor legale si ancorarea la chei, s-a inceput operatiunea de descarcare in prezenta lui Youssef Tartoussi, Hany Zeidan si a unei persoane pe care n-o cunosteam, despre care am aflat ulterior ca se numeste Samir Al-Omar si ca are cetatenie rusa", mai spune capitanul navei Iman T.
Cartea de identitate a lui Samir Omar
Potrivit acestuia, cei trei au urcat apoi la bordul navei si s-au indreptat catre cabina inginerului Samir Seikh. Atunci capitanul Youssef Abd Al-Razzaq Tartoussi a intrat si el in aceeasi cabina, unde a vazut persoana pe care nu o cunostea, astfel afland ca se numeste Hayssam Al-Omar, ca are aproximativ 50 de ani. In acest context
, Hayssam si Youssef au facut cunostinta. "Apoi numitul Hayssam Al-Omar a iesit cu cartea de identitate a lui Samir Omar si a intrat in dana portului Alexandria. Samir Seikh a ramas in camera pana a iesit Hayssam, apoi s-a intors Hany Zeidan si l-a insotit pe Samir Seikh din nou de la vapor, au plecat din port".
"Agentul maritim Muhammad Telwani, cetatean egiptean, a urcat la bord, insotit de Hayssam Omar si mi-a dat restul de bani, precum si salariile echipajului. A rezolvat cu actele oficiale ale lui Hayssam, care s-a urcat la bordul vasului in vazul tuturor, si am plecat spre Tartous", a declarat capitanul navei Iman T. Cand a parasit dana din Tartous, Youssef i-a cerut lui Hayssam Omar actele, pasaportul sau un act care sa ii certifice identitatea. "A refuzat si m-a instiintat ca exista o barca cu motor, care il va transporta, deoarece el nu s-a aflat la bordul vasului. Vasul se afla in zona de asteptare. Barca cu motor ne-a transportat pe mine si pe Hayssam Omar pana pe uscat si am iesit din dana, fiecare in alta directie".
Hayssam a depus un document "secret"
Inalta Curte de Casatie si Justitie a luat ieri in discutie, pentru prima data in acest an, recursul formulat de sirianul Omar Hayssam impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti (CAB), prin care a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare si la plata a sase milioane de euro catre cei trei jurnalisti romani rapiti in Irak, in martie 2005. Desi in urma cu aproximativ sapte ani, Hayssam se afla printre cei mai bogati oameni din Romania, sirianul vrea acum sa scape, pe langa pedeapsa, si de plata daunelor, pe care nu ar mai avea cu ce sa le achite. Hayssam mai detine pe numele sau doua masini, 23 de metri patrati de teren si 30.000 de dolari, se arata in motivarea sentintei de condamnare, decisa de CAB, bunuri care au fost puse sub sechestru de instanta. Sirianul a donat mare parte din averea sa unui prieten, medicul Mohamad Yassin, si, potrivit lui Ovidiu Ohanesian, unul dintre jurnalistii rapiti, o alta parte a ajuns la diverse cunostinte, la rude, sau a disparut pur si simplu. La termenul de ieri, aparatorii lui Hayssam au depus la dosarul cauzei unele documente care ar reprezenta declaratii ale sirianului date in fata unui notar, si cu privire la care aparatorii sirianului au solicitat instantei sa fie pastrate departe de "ochii presei", pentru a nu fi influentat actul de justitie. De asemenea, au mai fost depuse inainte de termenul de ieri, de catre avocatul Ion Cazacu, si alte documente, intr-un plic sigilat. Si in cazul acestora, s-a solicitat "discretia" instantei. "Se face referire, in aceste declaratii, la persoane importante, institutii, structuri si este mai bine ca ele sa nu fie facute publice. Aceasta este dorinta clientului nostru, iar eu nu pot decat sa va solicit sa admiteti cererea noastra", a spus aparatorul lui Hayssam, Ion Cazacu. Potrivit unor surse judiciare, in declaratia depusa la instanta suprema, Hayssam face referire si la doctorul Yassin.
Cererile sirianului
"Solicitam eliberarea tuturor transcrierilor convorbirilor purtate de mine in perioada anterioara arestarii mele, mai ales cele cu Mohamad Munaf si cu reprezentantii Presedintiei Romaniei", se spune in recursul lui Hayssam. Sirianul mai cere, potrivit NewsIn, si audierea lui Dorin Iacob, despre care sustine ca ar fi fost omul de legatura al sau cu presedintele Basescu, audierea fostului director al SRI, Radu Timofte, a fostului ambasador al Romaniei in Irak, Mihai Stuparu, dar si a lui Mohamad Munaf, printr-o comisie rogatorie.
Banii rapitilor, la doctorul Yassin
Dupa episodul rapirii din Irak din 2005, a iesit la iveala ca Hayssam, care era cercetat in unele dosare economice, cedase o mare parte din avere la sfarsitul anului 2004. In posesia unei impresionante parti din averea sirianului a intrat medicul
Mohamad Yassin, cel caracterizat de Traian Basescu drept "beneficiarul de buna credinta al averii lui Hayssam". "Mare parte din avere a fost transferata catre doctorul Yassim, care este prietenul lui Basescu - pentru ca presedintele a iesit imediat, a avut grija sa-l declare mostenitorul cinstit al lui Omar Hayssam. Nu poti sa faci asa. Cu ce drept declari aceste lucruri?", a spus contactat de ZIUA, jurnalistul Ovidiu Ohanesian. Instanta a precizat ieri, referindu-se la cererea facuta de sirian, ca acest dosar este unul public si ca nu se va face corespondenta secreta intre avocatii sirianului si completul de judecata. Totusi, magistratii nu au oferit, pana la inchiderea editiei, nici o solutie cu privire la solicitarea avocatilor lui Hayssam.
Nota de plata a afacerii ADS-Tarata
Agentia domeniilor statului (ADS) este obligata sa plateasca, din bani publici, despagubiri de circa 270 de miliarde de lei vechi firmei Reen Import-Export, care a fost scoasa in 2001 din Insula Mare a Brailei pentru a i se face loc firmei TCE 3 Brazi a deputatului PSD Culita Tarata.
Decizia, luata de Curtea de Apel Ploiesti dupa sase ani de procese, este definitiva si executorie. Potrivit judecatorilor, cand i-a oferit lui Tarata Insula Mare a Brailei, ADS a actionat cu rea-credinta deoarece nu a tinut cont de investitiile realizate in Insula de Reen Import-Export. Agentia este vinovata de producerea prejudiciului deoarece, la predarea Insulei Mari a Brailei, a oferit firmei TCE 3 Brazi toate culturile deja infiintate de SC Reen si cateva depozite pline cu seminte apartinand tot acestei societati.
Desi este unul dintre autorii morali ai afacerii Tarata-IMB, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sarbu nu-si reproseaza nimic. El sustine sus si tare ca nu s-a implicat deloc pentru a sustine interesele colegului de partid Culita Tarata.
Actualii sefi ai ADS au facut recurs, dar si plangere penala impotriva fostei conduceri. Chiar daca ancheteaza de ani buni modul in care a fost arendata Insula Mare a Brailei, procurorii nu au stabilit pana acum nici un vinovat, iar in dosar a mai ramas doar "plevusca".
Afacerea prin care firma TCE 3 Brazi SRL, apartinand deputatului PSD Culita Tarata, a primit in 2001 in arenda, pentru o perioada de 20 de ani, Insula Mare a Brailei (IMB – n.r.) va costa contribuabilul roman suma de 270 miliarde de lei vechi.
Dupa sase ani de procese, societatea Reen Import-Export Bucuresti, scoasa cu forta din IMB cu tot cu contractul de asociere, a castigat in instanta dreptul de a primi de la stat despagubirile solicitate in valoare de aproape 7,5 milioane de euro. Intreaga suma va trebui achitata de Agentia Domeniilor Statului, din bani publici, se intelege.
Cei acuzati in timp ca fiind responsabili de aceasta situatie, printre care fostul ministru pesedist Ilie Sarbu si ex-directorul ADS Cristian Candet, nu au scos nici un ban
din buzunare. Nici Culita Tarata, beneficiarul contractului de arendare a celor 56.000 hectare din Insula Mare a Brailei, nu va plati vreun leu. Incercand sa recupereze prejudiciul creat, actualul director al ADS le-a facut plangere penala tuturor membrilor Consiliului de Administratie care in 2001 au aprobat arendarea IMB.
Culita cu roadele, Agentia cu ponoasele
La data de 8 august 2001, ADS a oferit in arenda, prin negociere directa, cele 56.000 hectare din Insula Mare a Brailei. Arendasul, firma SC TCE 3 Brazi SRL, apartine controversatului deputat PSD de Neamt, Culita Tarata. Contractul de arendare a lui Tarata, incheiat pe o perioada de 20 de ani, s-a suprapus insa peste alte doua contracte, de asociere in participatiune si de preluare a managementului Insulei Mari, semnate cu SC Reen Import-Export SRL. Aceasta firma se obliga sa achite la stat datoriile istorice ale IMB, in suma de 585 miliarde de lei si sa efectueze investitii de 5,5 milioane de dolari. Derularea intelegerilor cu Reen Import-Export SRL a fost intrerupta definitiv pe data de 2 octombrie 2001, cand firmei lui Culita Tarata i-au fost date in exploatare, de catre ADS, terenurile din Insula Mare a Brailei.
O data cu punerea in posesie, oficialii Agentiei Domeniilor Statului i-au oferit insa firmei deputatului Tarata si lucrarile agricole ce erau deja executate de Reen Import-Export SRL. La fel s-a intamplat si cu productia de seminte existenta in magazii.
Decizia, luata de Curtea de Apel Ploiesti dupa sase ani de procese, este definitiva si executorie. Potrivit judecatorilor, cand i-a oferit lui Tarata Insula Mare a Brailei, ADS a actionat cu rea-credinta deoarece nu a tinut cont de investitiile realizate in Insula de Reen Import-Export. Agentia este vinovata de producerea prejudiciului deoarece, la predarea Insulei Mari a Brailei, a oferit firmei TCE 3 Brazi toate culturile deja infiintate de SC Reen si cateva depozite pline cu seminte apartinand tot acestei societati.
Desi este unul dintre autorii morali ai afacerii Tarata-IMB, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sarbu nu-si reproseaza nimic. El sustine sus si tare ca nu s-a implicat deloc pentru a sustine interesele colegului de partid Culita Tarata.
Actualii sefi ai ADS au facut recurs, dar si plangere penala impotriva fostei conduceri. Chiar daca ancheteaza de ani buni modul in care a fost arendata Insula Mare a Brailei, procurorii nu au stabilit pana acum nici un vinovat, iar in dosar a mai ramas doar "plevusca".
Afacerea prin care firma TCE 3 Brazi SRL, apartinand deputatului PSD Culita Tarata, a primit in 2001 in arenda, pentru o perioada de 20 de ani, Insula Mare a Brailei (IMB – n.r.) va costa contribuabilul roman suma de 270 miliarde de lei vechi.
Dupa sase ani de procese, societatea Reen Import-Export Bucuresti, scoasa cu forta din IMB cu tot cu contractul de asociere, a castigat in instanta dreptul de a primi de la stat despagubirile solicitate in valoare de aproape 7,5 milioane de euro. Intreaga suma va trebui achitata de Agentia Domeniilor Statului, din bani publici, se intelege.
Cei acuzati in timp ca fiind responsabili de aceasta situatie, printre care fostul ministru pesedist Ilie Sarbu si ex-directorul ADS Cristian Candet, nu au scos nici un ban
din buzunare. Nici Culita Tarata, beneficiarul contractului de arendare a celor 56.000 hectare din Insula Mare a Brailei, nu va plati vreun leu. Incercand sa recupereze prejudiciul creat, actualul director al ADS le-a facut plangere penala tuturor membrilor Consiliului de Administratie care in 2001 au aprobat arendarea IMB.
Culita cu roadele, Agentia cu ponoasele
La data de 8 august 2001, ADS a oferit in arenda, prin negociere directa, cele 56.000 hectare din Insula Mare a Brailei. Arendasul, firma SC TCE 3 Brazi SRL, apartine controversatului deputat PSD de Neamt, Culita Tarata. Contractul de arendare a lui Tarata, incheiat pe o perioada de 20 de ani, s-a suprapus insa peste alte doua contracte, de asociere in participatiune si de preluare a managementului Insulei Mari, semnate cu SC Reen Import-Export SRL. Aceasta firma se obliga sa achite la stat datoriile istorice ale IMB, in suma de 585 miliarde de lei si sa efectueze investitii de 5,5 milioane de dolari. Derularea intelegerilor cu Reen Import-Export SRL a fost intrerupta definitiv pe data de 2 octombrie 2001, cand firmei lui Culita Tarata i-au fost date in exploatare, de catre ADS, terenurile din Insula Mare a Brailei.
O data cu punerea in posesie, oficialii Agentiei Domeniilor Statului i-au oferit insa firmei deputatului Tarata si lucrarile agricole ce erau deja executate de Reen Import-Export SRL. La fel s-a intamplat si cu productia de seminte existenta in magazii.
Ancheta pe piata pensiilor obligatorii
Comisia de Supraveghere a Sistemului
de Pensii Private a declansat controale la primii cinci administratori de pensii private de pe piata autohtona - ING, Allianz-Tiriac, Generali, Aviva si Interamerican.
Controlul a fost demarat in urma articolului publicat de EVZ in editia de ieri. In urma unui demers jurnalistic, trei reporteri au demonstrat cum se puteau semna acte de aderare la cele cinci fonduri de pensii dupa data de 17 ianuarie, ultima zi in care legea mai permitea semnarea de astfel de documente.
„Prin departamentul de specialitate, CSSPP a demarat deja actiunile specifice de control, urmand ca, in functie de rezultate, sa ia masurile ce se impun. Cu siguranta ca, daca va fi cazul, asemenea actiuni se vor extinde si la ceilalti administratori, brokeri de pensii si agenti de marketing de pe piata pensiilor administrate privat. Rezultatele anchetei vor fi facute publice”, se arata intr-un raspuns al institutiei, remis, ieri, la solicitarea agentiei Mediafax. Cele cinci companii de administrare
detineau peste 82a din piata la data de 1 ianuarie.
Reprezentantii mai multor administratori de fonduri au admis ca acte de adeziune au putut fi semnate si dupa data de 17 ianuarie. Semnarea de acte de adeziune si dupa incheierea campaniei
este favorizata de faptul ca administratorii trebuie sa depuna ultimul raport cu clientii adunati la Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari
Sociale cel mai tarziu pe 25 ianuarie. CSSPP a prelungit termenul pana la care administratorii pot depune rapoartele pentru ca acestia sa poata aduna si documentele de la agentii de marketing
din localitati indepartate de Capitala. Cei mai multi centralizeaza actele de adeziune in Bucuresti.
Agentii de marketing care au incheiat acte de aderare dupa 17 ianuarie le-au antedatat. Unele acte au fost datate chiar pe 14 ianuarie, asa cum a dezvaluit EVZ in editia de ieri. „Daca actul de adeziune contine toate datele, sunt corecte, exista semnaturi olografe si este datat 17 ianuarie, nu pot sa refuz acel document”, a declarat directorul general al ING Fond de Pensii, Radu Vasilescu.
de Pensii Private a declansat controale la primii cinci administratori de pensii private de pe piata autohtona - ING, Allianz-Tiriac, Generali, Aviva si Interamerican.
Controlul a fost demarat in urma articolului publicat de EVZ in editia de ieri. In urma unui demers jurnalistic, trei reporteri au demonstrat cum se puteau semna acte de aderare la cele cinci fonduri de pensii dupa data de 17 ianuarie, ultima zi in care legea mai permitea semnarea de astfel de documente.
„Prin departamentul de specialitate, CSSPP a demarat deja actiunile specifice de control, urmand ca, in functie de rezultate, sa ia masurile ce se impun. Cu siguranta ca, daca va fi cazul, asemenea actiuni se vor extinde si la ceilalti administratori, brokeri de pensii si agenti de marketing de pe piata pensiilor administrate privat. Rezultatele anchetei vor fi facute publice”, se arata intr-un raspuns al institutiei, remis, ieri, la solicitarea agentiei Mediafax. Cele cinci companii de administrare
detineau peste 82a din piata la data de 1 ianuarie.
Reprezentantii mai multor administratori de fonduri au admis ca acte de adeziune au putut fi semnate si dupa data de 17 ianuarie. Semnarea de acte de adeziune si dupa incheierea campaniei
este favorizata de faptul ca administratorii trebuie sa depuna ultimul raport cu clientii adunati la Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari
Sociale cel mai tarziu pe 25 ianuarie. CSSPP a prelungit termenul pana la care administratorii pot depune rapoartele pentru ca acestia sa poata aduna si documentele de la agentii de marketing
din localitati indepartate de Capitala. Cei mai multi centralizeaza actele de adeziune in Bucuresti.
Agentii de marketing care au incheiat acte de aderare dupa 17 ianuarie le-au antedatat. Unele acte au fost datate chiar pe 14 ianuarie, asa cum a dezvaluit EVZ in editia de ieri. „Daca actul de adeziune contine toate datele, sunt corecte, exista semnaturi olografe si este datat 17 ianuarie, nu pot sa refuz acel document”, a declarat directorul general al ING Fond de Pensii, Radu Vasilescu.
Criza din SUA se repercuteaza si asupra economiei romanesti
Un nou soc a zguduit ieri pietele romanesti, dupa citeva zile de acalmie: leul scade agresiv, Bursa se prabuseste. Problema americana potenteaza efectele scandalurilor politice si ale deficitelor in crestere
Leul a ajuns ieri la nivelul de acum trei ani
Incertitudinile politice si perspectivele sumbre asupra ratei inflatiei si a deficitelor de cont curent alunga investitorii din Romania. In plus, criza americana adinceste scaderile, si asa destul de mari, ale pietelor financiare din Romania. Un euro costa ieri 3,7202 lei, aceasta fiind cea mai mare valoare din ultimii trei ani. Indicele general al Bursei din Bucuresti a pierdut ieri aproape 5% si consemneaza cea mai importanta scadere din ultimul an. „Trendul acestor caderi este dat cu siguranta de fundamentele economice care se inrautatesc, iar amplitudinea crizei o dau evolutiile pietelor internationale“, apreciaza analistul economic Liviu Voinea. Consultantul financiar Bogdan Baltazar este ceva mai optimist si crede ca scaderile din ultimele zile nu au legatura cu asteptarile asupra economiei romanesti. O problema interna o identifica insa si seniorul finantelor din Romania: circul politic. „Cred ca situatia internationala are un cuvint greu de spus in ceea ce priveste evolutiile pietelor din Romania. Nu este insa singura cauza a evolutiilor negative din ultima vreme. Investitorii pleaca pentru ca sint speriati de faptul ca Romania este o tara care nu poate fi guvernata. In plus
, cind anunti un deficit bugetar de 1,4% si te trezesti cu unul de aproape 3% din PIB, ai o problema. S-a cheltuit enorm si iresponsabil in ultima luna a anului cu administratiile locale“, spune Baltazar.
Caderea Bursei s-a inscris in trendul pietelor de capital internationale
Analistul Liviu Voinea da insa si unele sperante investitorilor de la Bursa. „Cred ca BVB isi va reveni mai repede decit leul. Bursa depinde aproape integral de evolutiile externe. Cind se va mai potoli criza, o sa isi revina si BVB-ul“, spune Voinea. In opinia lui Baltazar, legatura directa dintre scaderile de la Bursa si deprecierea leului va continua atit timp cit problemele din SUA vor mai exista. „Bursa si piata valutara au fost si vor ramine strins legate. Cind isi vor reveni, o vor face impreuna“, a mai spus Baltazar. Leul a continuat sa piarda fata de euro in ciuda faptului ca Banca Nationala si Ministerul Economiei si Finantelor s-au aliat iar si au scos de pe piata ieri mai mult de 3,4 miliarde de lei. De la inceputul anului, in actiuni concertate sau separate, BNR si MEF au sterilizat piata cu aproape 20 de miliarde de lei. Pe piata interbancara (care mai functioneaza citeva ore dupa anuntarea cursului de referinta), un euro se tranzactiona la un maxim de 3,74 lei. Panica a fost cuvintul care a caracterizat ieri evolutia investitorilor la BVB. „Au fost intr-adevar momente de panica ieri la BVB, cauzate in special de vestile proaste venite de pe pietele externe. Scaderile vor mai continua la BVB, trendul este negativ. Asa ca pe termen scurt ne asteptam la noi caderi“, sustine Gabriel Aldea, broker SSIF Intercapital Invest.
Gradul de aliniere al pietei de capital autohtone cu cel din America este in continua crestere inca din 2005, spune Razvan Pasol, presedintele societatii de brokeraj Intercapital Invest. „In 2007, indicele de corelare al BVB cu NYSE (Bursa de la New York - n.r.) a ajuns la 0,52 din maximum 1, destul de sugestiv ca sa arate de ce, atunci cind cade piata acolo, se resimte puternic si la noi“, arata Pasol. (Serban Buscu, Dan Odagiu)
Cea mai grava cadere bursiera din lume dupa 9/11
Cele mai importante burse ale lumii au pierdut ieri, in medie, circa 4%. Perspectivele unei revigorari sint indepartate.
Zi neagra, ieri, pentru economia mondiala. „Principalii indici ai burselor din Europa consemnau ieri, inainte de inchiderea sedintei de tranzactionare de la Bucuresti, corectii de peste 6%, cea mai mare scadere din ultimii ani. Astfel, indicele principalei piete europene, DAX, pierdea peste 6,7%, indicele francez CAC 40 era pe minus cu 6%, iar indicele Dow Jones Stoxx 50, care urmareste evolutia principalelor companii din Europa, cobora cu 5,7%. De asemenea, indicele Bursei din Shanghai pierdea 5%, iar cel din Hong Kong inregistra o corectie de circa 5,5%“, explica Gabriel Aldea, broker SSIF Intercapital Invest. La ora 16.00, scaderile se mai ponderasera si se situau in jurul valorii de 4%. „Cine mai stie cind se va opri criza? Nimeni, nici macar George Bush care incearca sa ia acum o serie de masuri“, spune consultantul financiar Bogdan Baltazar.
Presa internationala acorda spatii largi crizei burselor. Principalele ziare financiare din lume dau titluri care indica scaderea accentuata a pietelor de capital. „Actiunile se scufunda in Europa“, noteaza „Financial Times“, care arata ca Europa i-a urmat Asiei de Sud-Est la scaderi abrupte dupa ce investitorii nu au reactionat pozitiv la declaratiile presedintelui american George W. Bush, care a anuntat stimulente fiscale
care sa impiedice recesiunea. „Pietele mondiale cad“, anunta si CNN, care spune ca investitorii sint tot mai sceptici la posibilitatile economiei americane de a evita recesiunea. Si presa din China, Japonia si Hong Kong se preocupa de criza pietelor de capital. De altfel, Bursa din Hong Kong a inregistrat cea mai severa corectie a indicilor, de peste 5%, de dupa septembrie 2001. „Cade bursa“, noteaza editia japoneza a Bloomberg. De altfel, preocuparea generala a lumii financiare este ce decizie va lua Federal Reserve din America. O ajustare semnificativa a dobinzii de interventie ar putea da un semnal pozitiv investitorilor din intreaga lume, desi este posibil ca nici aceasta sa nu fie de ajuns.
Inceputul crizei internationale actuale il gasim in Statele Unite la finele anului trecut, cind a inceput asa-numita criza „subprime“ ca urmare a scaderilor de preturi de pe piata imobiliara americana. „Subprime“ inseamna de fapt credite ipotecare cu grad mare de risc. Pentru a putea acorda credite in conditii mai lejere, bancile americane isi externalizau o parte din imprumuturi prin securitizare (vindeau practic datoriile oamenilor) catre alte banci sau fonduri care la rindul lor, le vindeau mai departe. Atrasi de profiturile mari (date de riscul mare), multe dintre bancile importante din lume au investit in aceste titluri. Cind piata imobiliara americana s-a prabusit, iar oamenii nu au mai putut plati ratele, aceasta criza nu a afectat numai banca, aceea care a dat creditul, ci toate celelalte institutii care au „comercializat“ datoriile imprumutatului. De aici criza s-a extins in toata Europa, generind o lipsa acuta de lichiditati si caderi locale la toate bursele din lume. Cind perspectiva asupra economiei SUA s-a inrautatit prevestind o recesiune economica, pietele mondiale au reactionat si mai puternic, problema culminind cu scaderea generalizata de ieri. (Serban Buscu, Dan Odagiu, Florin Cojocaru)
Marile crize
o
1929-1933 - Marea Depresiune. A inceput cu caderea Bursei din New York. SUA erau atunci cel mai important creditor al Europei. Au fost afectate toate economiile capitaliste. A fost una dintre cauzele declansarii celui de-Al Doilea Razboi Mondial
o
1973-1974- Criza petroliera. Pretul titeiului a crescut cu 234% intr-un singur an.
o
1997- Criza asiatica. A fost precedata de criza mexicana (1994) si criza din Rusia. A fost provocata de o deschidere a pietelor financiare care a condus la un aflux de capital speculativ care a plecat la fel de repede cum a venit.
Leul a ajuns ieri la nivelul de acum trei ani
Incertitudinile politice si perspectivele sumbre asupra ratei inflatiei si a deficitelor de cont curent alunga investitorii din Romania. In plus, criza americana adinceste scaderile, si asa destul de mari, ale pietelor financiare din Romania. Un euro costa ieri 3,7202 lei, aceasta fiind cea mai mare valoare din ultimii trei ani. Indicele general al Bursei din Bucuresti a pierdut ieri aproape 5% si consemneaza cea mai importanta scadere din ultimul an. „Trendul acestor caderi este dat cu siguranta de fundamentele economice care se inrautatesc, iar amplitudinea crizei o dau evolutiile pietelor internationale“, apreciaza analistul economic Liviu Voinea. Consultantul financiar Bogdan Baltazar este ceva mai optimist si crede ca scaderile din ultimele zile nu au legatura cu asteptarile asupra economiei romanesti. O problema interna o identifica insa si seniorul finantelor din Romania: circul politic. „Cred ca situatia internationala are un cuvint greu de spus in ceea ce priveste evolutiile pietelor din Romania. Nu este insa singura cauza a evolutiilor negative din ultima vreme. Investitorii pleaca pentru ca sint speriati de faptul ca Romania este o tara care nu poate fi guvernata. In plus
, cind anunti un deficit bugetar de 1,4% si te trezesti cu unul de aproape 3% din PIB, ai o problema. S-a cheltuit enorm si iresponsabil in ultima luna a anului cu administratiile locale“, spune Baltazar.
Caderea Bursei s-a inscris in trendul pietelor de capital internationale
Analistul Liviu Voinea da insa si unele sperante investitorilor de la Bursa. „Cred ca BVB isi va reveni mai repede decit leul. Bursa depinde aproape integral de evolutiile externe. Cind se va mai potoli criza, o sa isi revina si BVB-ul“, spune Voinea. In opinia lui Baltazar, legatura directa dintre scaderile de la Bursa si deprecierea leului va continua atit timp cit problemele din SUA vor mai exista. „Bursa si piata valutara au fost si vor ramine strins legate. Cind isi vor reveni, o vor face impreuna“, a mai spus Baltazar. Leul a continuat sa piarda fata de euro in ciuda faptului ca Banca Nationala si Ministerul Economiei si Finantelor s-au aliat iar si au scos de pe piata ieri mai mult de 3,4 miliarde de lei. De la inceputul anului, in actiuni concertate sau separate, BNR si MEF au sterilizat piata cu aproape 20 de miliarde de lei. Pe piata interbancara (care mai functioneaza citeva ore dupa anuntarea cursului de referinta), un euro se tranzactiona la un maxim de 3,74 lei. Panica a fost cuvintul care a caracterizat ieri evolutia investitorilor la BVB. „Au fost intr-adevar momente de panica ieri la BVB, cauzate in special de vestile proaste venite de pe pietele externe. Scaderile vor mai continua la BVB, trendul este negativ. Asa ca pe termen scurt ne asteptam la noi caderi“, sustine Gabriel Aldea, broker SSIF Intercapital Invest.
Gradul de aliniere al pietei de capital autohtone cu cel din America este in continua crestere inca din 2005, spune Razvan Pasol, presedintele societatii de brokeraj Intercapital Invest. „In 2007, indicele de corelare al BVB cu NYSE (Bursa de la New York - n.r.) a ajuns la 0,52 din maximum 1, destul de sugestiv ca sa arate de ce, atunci cind cade piata acolo, se resimte puternic si la noi“, arata Pasol. (Serban Buscu, Dan Odagiu)
Cea mai grava cadere bursiera din lume dupa 9/11
Cele mai importante burse ale lumii au pierdut ieri, in medie, circa 4%. Perspectivele unei revigorari sint indepartate.
Zi neagra, ieri, pentru economia mondiala. „Principalii indici ai burselor din Europa consemnau ieri, inainte de inchiderea sedintei de tranzactionare de la Bucuresti, corectii de peste 6%, cea mai mare scadere din ultimii ani. Astfel, indicele principalei piete europene, DAX, pierdea peste 6,7%, indicele francez CAC 40 era pe minus cu 6%, iar indicele Dow Jones Stoxx 50, care urmareste evolutia principalelor companii din Europa, cobora cu 5,7%. De asemenea, indicele Bursei din Shanghai pierdea 5%, iar cel din Hong Kong inregistra o corectie de circa 5,5%“, explica Gabriel Aldea, broker SSIF Intercapital Invest. La ora 16.00, scaderile se mai ponderasera si se situau in jurul valorii de 4%. „Cine mai stie cind se va opri criza? Nimeni, nici macar George Bush care incearca sa ia acum o serie de masuri“, spune consultantul financiar Bogdan Baltazar.
Presa internationala acorda spatii largi crizei burselor. Principalele ziare financiare din lume dau titluri care indica scaderea accentuata a pietelor de capital. „Actiunile se scufunda in Europa“, noteaza „Financial Times“, care arata ca Europa i-a urmat Asiei de Sud-Est la scaderi abrupte dupa ce investitorii nu au reactionat pozitiv la declaratiile presedintelui american George W. Bush, care a anuntat stimulente fiscale
care sa impiedice recesiunea. „Pietele mondiale cad“, anunta si CNN, care spune ca investitorii sint tot mai sceptici la posibilitatile economiei americane de a evita recesiunea. Si presa din China, Japonia si Hong Kong se preocupa de criza pietelor de capital. De altfel, Bursa din Hong Kong a inregistrat cea mai severa corectie a indicilor, de peste 5%, de dupa septembrie 2001. „Cade bursa“, noteaza editia japoneza a Bloomberg. De altfel, preocuparea generala a lumii financiare este ce decizie va lua Federal Reserve din America. O ajustare semnificativa a dobinzii de interventie ar putea da un semnal pozitiv investitorilor din intreaga lume, desi este posibil ca nici aceasta sa nu fie de ajuns.
Inceputul crizei internationale actuale il gasim in Statele Unite la finele anului trecut, cind a inceput asa-numita criza „subprime“ ca urmare a scaderilor de preturi de pe piata imobiliara americana. „Subprime“ inseamna de fapt credite ipotecare cu grad mare de risc. Pentru a putea acorda credite in conditii mai lejere, bancile americane isi externalizau o parte din imprumuturi prin securitizare (vindeau practic datoriile oamenilor) catre alte banci sau fonduri care la rindul lor, le vindeau mai departe. Atrasi de profiturile mari (date de riscul mare), multe dintre bancile importante din lume au investit in aceste titluri. Cind piata imobiliara americana s-a prabusit, iar oamenii nu au mai putut plati ratele, aceasta criza nu a afectat numai banca, aceea care a dat creditul, ci toate celelalte institutii care au „comercializat“ datoriile imprumutatului. De aici criza s-a extins in toata Europa, generind o lipsa acuta de lichiditati si caderi locale la toate bursele din lume. Cind perspectiva asupra economiei SUA s-a inrautatit prevestind o recesiune economica, pietele mondiale au reactionat si mai puternic, problema culminind cu scaderea generalizata de ieri. (Serban Buscu, Dan Odagiu, Florin Cojocaru)
Marile crize
o
1929-1933 - Marea Depresiune. A inceput cu caderea Bursei din New York. SUA erau atunci cel mai important creditor al Europei. Au fost afectate toate economiile capitaliste. A fost una dintre cauzele declansarii celui de-Al Doilea Razboi Mondial
o
1973-1974- Criza petroliera. Pretul titeiului a crescut cu 234% intr-un singur an.
o
1997- Criza asiatica. A fost precedata de criza mexicana (1994) si criza din Rusia. A fost provocata de o deschidere a pietelor financiare care a condus la un aflux de capital speculativ care a plecat la fel de repede cum a venit.
Românii, taxaţi de băncile străine cu dobânzi record în UE
Băncile străine speculează la maximum goana nebună a românilor după credite. Dobânzile practicate pe piaţa românească sunt uneori duble faţă de cele percepute în ţara mamă ori în alte ţări în care acestea sunt prezente.
Un bun exemplu este BRD, unde dobânda anuală efectivă (DAE) este de două ori mai mare la noi (16,84%), faţă de cea de 8.01% percepută în Franţa. Diferenţa este dată de taxe şi comisioane, duble în România.
Cifrele arată că, în cele mai multe cazuri, românii plătesc unele dintre cele mai mari dobânzi la credite din ţările Uniunii Europene. Indiferent că vorbim de creditele imobiliare sau de cele de nevoi personale acordate în moneda naţională sau în euro, toate sunt mai ieftine în ţări precum Grecia, Polonia, Franţa sau Cehia şi chiar la vecinii noştri bulgari.
Un exemplu este Alpha Bank România, care oferă credite imobiliare în euro la dobânzi „promoţionale” ce pornesc de la 5,9% (fixă în primul an). Aceasta în timp ce banca mamă din Grecia are în portofoliu produse
similare de finanţare cu dobânzi ce pleacă de la 3,5%.
Dacă comparăm acelaşi produs de refinanţare, „alpha all in one”, existent în România şi Bulgaria vom observa că în timp ce la noi dobânda percepută la creditele acordate pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani este de 12,25%, la sud de Dunăre pentru împrumuturile de până în 60 luni în leva acestea încep de la 9%.
Diferenţe semnificative între dobânzile percepute în România şi cele aplicate în alte state sunt şi la Erste Bank, acţionarul majoritar al celei mai mari bănci autohtone, BCR. Spre exemplu, în Cehia se pot accesa credite de consum în valoare de cel puţin 100.000 de coroane (circa 3.820 de euro) cu dobânzi anuale ce pornesc de la 8,5%.
În acelaşi timp, creditele de nevoi personale au dobânzi de start de 7,5% pe an. La BCR, dobânzile aferente creditelor cu destinaţie multiplă acordate în lei încep de la 9,9% (fixă şi valabilă în primele trei luni) şi ajung până la 10,75% pentru creditul Divers Extra acordat pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani.
Situaţia se prezintă la fel şi la Raiffeisen. Dobânzile percepute în Polonia pentru împrumuturile de nevoi personale în moneda locală încep de la 9,9%, în timp ce în România rata dobânzii pentru creditele similare este de cel puţin 11,5% (pentru credite care se întind pe o perioadă de 10 ani).
Un calcul simplu arată că, rata lunară pentru un credit în valoare de 30.000 zloţi (30.500 lei) acordat pe 72 de luni este de 637,36 zloţi (645 lei) în timp ce în România rata lunară aferentă unui credit echivalent în lei ar fi de 745 lei.
INFO PLUS
55,1% creşterea într-un singur an a valorii creditului neguvernamental
Un bun exemplu este BRD, unde dobânda anuală efectivă (DAE) este de două ori mai mare la noi (16,84%), faţă de cea de 8.01% percepută în Franţa. Diferenţa este dată de taxe şi comisioane, duble în România.
Cifrele arată că, în cele mai multe cazuri, românii plătesc unele dintre cele mai mari dobânzi la credite din ţările Uniunii Europene. Indiferent că vorbim de creditele imobiliare sau de cele de nevoi personale acordate în moneda naţională sau în euro, toate sunt mai ieftine în ţări precum Grecia, Polonia, Franţa sau Cehia şi chiar la vecinii noştri bulgari.
Un exemplu este Alpha Bank România, care oferă credite imobiliare în euro la dobânzi „promoţionale” ce pornesc de la 5,9% (fixă în primul an). Aceasta în timp ce banca mamă din Grecia are în portofoliu produse
similare de finanţare cu dobânzi ce pleacă de la 3,5%.
Dacă comparăm acelaşi produs de refinanţare, „alpha all in one”, existent în România şi Bulgaria vom observa că în timp ce la noi dobânda percepută la creditele acordate pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani este de 12,25%, la sud de Dunăre pentru împrumuturile de până în 60 luni în leva acestea încep de la 9%.
Diferenţe semnificative între dobânzile percepute în România şi cele aplicate în alte state sunt şi la Erste Bank, acţionarul majoritar al celei mai mari bănci autohtone, BCR. Spre exemplu, în Cehia se pot accesa credite de consum în valoare de cel puţin 100.000 de coroane (circa 3.820 de euro) cu dobânzi anuale ce pornesc de la 8,5%.
În acelaşi timp, creditele de nevoi personale au dobânzi de start de 7,5% pe an. La BCR, dobânzile aferente creditelor cu destinaţie multiplă acordate în lei încep de la 9,9% (fixă şi valabilă în primele trei luni) şi ajung până la 10,75% pentru creditul Divers Extra acordat pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani.
Situaţia se prezintă la fel şi la Raiffeisen. Dobânzile percepute în Polonia pentru împrumuturile de nevoi personale în moneda locală încep de la 9,9%, în timp ce în România rata dobânzii pentru creditele similare este de cel puţin 11,5% (pentru credite care se întind pe o perioadă de 10 ani).
Un calcul simplu arată că, rata lunară pentru un credit în valoare de 30.000 zloţi (30.500 lei) acordat pe 72 de luni este de 637,36 zloţi (645 lei) în timp ce în România rata lunară aferentă unui credit echivalent în lei ar fi de 745 lei.
INFO PLUS
55,1% creşterea într-un singur an a valorii creditului neguvernamental
Biletele pentru Kravitz, puse azi in vanzare
Biletele pentru concertul pe care Lenny Kravitz îl va sustine pe Stadionul Cotroceni din Capitala, pe 26 iulie, vor putea fi achizitionate incepand de astazi.
Concertul de la Bucuresti face parte din turneul de promovare a noului album Lenny Kravitz, „It’s Time For A Love Revolution“, ce va fi lansat în februarie 2008, iar organizatorii au pregatit o oferta speciala pentru fanii artistului.
Primele 1.000 de comenzi vor fi livrate fara costuri aditionale de expediere, oferta fiind valabila pâna pe 14 februarie, de Ziua Îndragostitilor.
Concertul de la Bucuresti face parte din turneul de promovare a noului album Lenny Kravitz, „It’s Time For A Love Revolution“, ce va fi lansat în februarie 2008, iar organizatorii au pregatit o oferta speciala pentru fanii artistului.
Primele 1.000 de comenzi vor fi livrate fara costuri aditionale de expediere, oferta fiind valabila pâna pe 14 februarie, de Ziua Îndragostitilor.
Revine 'Nasul'
Cunoscutul moderator, Radu Moraru revine in aceasta seara in grila de la B1 Tv, live, cu emisiunea 'Nasul', de la ora 22.00. El va continua sa abordeze teme politice, dar si de divertisment. 'Nasul' promite sa urmareasca in continuare minciunile si intoxicarile pe care le pregateste clasa politica si va dedica seri speciale apropiatelor evenimente electorale.
Libertatea: Incepe un nou sezon al emisiunii 'Nasul'. Ce surprize ne pregateste acum Radu Moraru si care va fi primul invitat?
Radu Moraru: Nu stiu pe cine vom invita in prima emisiune, pentru ca de obicei chemam invitatii in ziua respectiva. Ne gandim sa vorbim despre lucruri de care nu v-am mai zis pana acum. La inceputul anului am fost usor manipulati de catre politicieni. E an electoral si vom avea mai multe surprize de la acestia.
Ce va urmari 'Nasul' in acest sezon?
'Nasul' va urmari toate minciunile, manipularile si intoxicarile pe care ni le pregateste clasa politica, dar va pigmenta emisiunea si cu divertisment.
Care va fi sloganul acestei noi editii si catre cine tinteste?
Sloganul acestei editii este: '6! Vin alegerile!'.
Ai vreo preferinta electorala?
Nu. Important e ca aceia care vor castiga alegerile sa stie ca pe romani nu-i mai poti pacali. Nici pe romanii din tara, nici pe cei din strainatate.
Esti multumit de ratingul emisiunii?
Da. Avem milioane de fani si in Romania, si peste hotare.
E adevarat ca vei scrie o carte
despre Zina Dumitrescu? Am inteles ca exista si ideea de a face un film? In ce
stadiu au ramas aceste proiecte?
Eu supervizez doar acest proiect pe care il fac colegii mei. Avem o echipa de scenaristi si vreo sase scenarii. O sa alegem unul si pentru Zina Dumitrescu. Roxana Iliescu si Catalin Chirila au scris cartea.
Unde ti-ai petrecut vacanta de iarna?
In vacanta de iarna am fost la schi, atat in tara, cat si peste hotare.
Stiu ca esti proprietar de hotel? Investesti in imobiliare. In ce alte afaceri ti-ai dori sa te mai lansezi?
Cred ca anul asta nu o sa mai cumpar terenuri, le valorific pe cele pe care le am deja. O sa construiesc niste case, vile
si locuinte ieftine.
Libertatea: Incepe un nou sezon al emisiunii 'Nasul'. Ce surprize ne pregateste acum Radu Moraru si care va fi primul invitat?
Radu Moraru: Nu stiu pe cine vom invita in prima emisiune, pentru ca de obicei chemam invitatii in ziua respectiva. Ne gandim sa vorbim despre lucruri de care nu v-am mai zis pana acum. La inceputul anului am fost usor manipulati de catre politicieni. E an electoral si vom avea mai multe surprize de la acestia.
Ce va urmari 'Nasul' in acest sezon?
'Nasul' va urmari toate minciunile, manipularile si intoxicarile pe care ni le pregateste clasa politica, dar va pigmenta emisiunea si cu divertisment.
Care va fi sloganul acestei noi editii si catre cine tinteste?
Sloganul acestei editii este: '6! Vin alegerile!'.
Ai vreo preferinta electorala?
Nu. Important e ca aceia care vor castiga alegerile sa stie ca pe romani nu-i mai poti pacali. Nici pe romanii din tara, nici pe cei din strainatate.
Esti multumit de ratingul emisiunii?
Da. Avem milioane de fani si in Romania, si peste hotare.
E adevarat ca vei scrie o carte
despre Zina Dumitrescu? Am inteles ca exista si ideea de a face un film? In ce
stadiu au ramas aceste proiecte?
Eu supervizez doar acest proiect pe care il fac colegii mei. Avem o echipa de scenaristi si vreo sase scenarii. O sa alegem unul si pentru Zina Dumitrescu. Roxana Iliescu si Catalin Chirila au scris cartea.
Unde ti-ai petrecut vacanta de iarna?
In vacanta de iarna am fost la schi, atat in tara, cat si peste hotare.
Stiu ca esti proprietar de hotel? Investesti in imobiliare. In ce alte afaceri ti-ai dori sa te mai lansezi?
Cred ca anul asta nu o sa mai cumpar terenuri, le valorific pe cele pe care le am deja. O sa construiesc niste case, vile
si locuinte ieftine.
Angajeaza educatoare prin test de inteligenta
Piedica. Iubita lui Prigoana s-a impotmolit in propria afacere - gradinita pe care ar fi trebuit sa o deschida pe 1 februarie, abia daca va fi gata in septembrie
Pentru Adriana Bahmuteanu, intrarea in afaceri devine din ce in ce mai dificila pe zi ce trece. Desi a fost convinsa ca cel tarziu la inceputul lunii februarie va deveni patroana de gradinita cu toate actele in regula, iubita lui Prigoana trage inca nadejde ca inceputul urmatorului an scolar o va prinde in postura de femeie de afaceri. "Gradinita pe care o fac impreuna cu psiholoaga Mirela Zivari trebuia sa isi deschida portile luna viitoare. Am facut credite si am adus si bani de acasa, pana am strans un milion de euro cat va costa, conform calculelor noastre, intreaga investitie, insa altele nu merg cum trebuie. Am cumparat cladirea care trebuia reconfigurata conform nor-melor UE, pentru ca in ea sa functioneze o gradinita. Am angajat o echipa de muncitori de la o firma ca sa fim sigure ca totul merge conform planului si uite ca au inceput sa apara problemele. Totul este un santier care nu se mai termina, iar asta in ciuda faptului ca am depus dosarul complet la Ministerul Educatiei, iar acum asteptam sa se termine lucrarile ca sa ne putem lua autorizatiile de functionare, de transport, de la Sanepid, Pompieri etc", ne-a declarat Adriana Bahmuteanu.
Nu are niciun angajat
Iar impotmolirea lucrarilor de reamenajare nu reprezinta singura problema. Pana la ora actuala, "Bahmu" nu are niciun angajat. "Suntem in faza de casting pentru educatoare. Vrem profesioniste pentru ca amandoua avem copii
si stim ce inseamna. Femeile se inscriu, iar Mirela le supune unui test de inteligenta. Sincer, pana acum nu l-a trecut nimeni. Mai sunt si soferii, care trebuie sa fie specializati in transportul de persoane si, care, dupa ce ii gasesc, trebuie sa-si scoata si ei autorizatii", ne-a declarat Adriana, exasperata de tergiversarea lucrarilor. Gradinita "Casa Fericirii" ar fi trebuit sa intre in circuit inca de anul trecut. Din diverse motive, deschiderea a fost amanata pentru februarie anul acesta, termen imposibil de respectat in acest moment.
Pentru Adriana Bahmuteanu, intrarea in afaceri devine din ce in ce mai dificila pe zi ce trece. Desi a fost convinsa ca cel tarziu la inceputul lunii februarie va deveni patroana de gradinita cu toate actele in regula, iubita lui Prigoana trage inca nadejde ca inceputul urmatorului an scolar o va prinde in postura de femeie de afaceri. "Gradinita pe care o fac impreuna cu psiholoaga Mirela Zivari trebuia sa isi deschida portile luna viitoare. Am facut credite si am adus si bani de acasa, pana am strans un milion de euro cat va costa, conform calculelor noastre, intreaga investitie, insa altele nu merg cum trebuie. Am cumparat cladirea care trebuia reconfigurata conform nor-melor UE, pentru ca in ea sa functioneze o gradinita. Am angajat o echipa de muncitori de la o firma ca sa fim sigure ca totul merge conform planului si uite ca au inceput sa apara problemele. Totul este un santier care nu se mai termina, iar asta in ciuda faptului ca am depus dosarul complet la Ministerul Educatiei, iar acum asteptam sa se termine lucrarile ca sa ne putem lua autorizatiile de functionare, de transport, de la Sanepid, Pompieri etc", ne-a declarat Adriana Bahmuteanu.
Nu are niciun angajat
Iar impotmolirea lucrarilor de reamenajare nu reprezinta singura problema. Pana la ora actuala, "Bahmu" nu are niciun angajat. "Suntem in faza de casting pentru educatoare. Vrem profesioniste pentru ca amandoua avem copii
si stim ce inseamna. Femeile se inscriu, iar Mirela le supune unui test de inteligenta. Sincer, pana acum nu l-a trecut nimeni. Mai sunt si soferii, care trebuie sa fie specializati in transportul de persoane si, care, dupa ce ii gasesc, trebuie sa-si scoata si ei autorizatii", ne-a declarat Adriana, exasperata de tergiversarea lucrarilor. Gradinita "Casa Fericirii" ar fi trebuit sa intre in circuit inca de anul trecut. Din diverse motive, deschiderea a fost amanata pentru februarie anul acesta, termen imposibil de respectat in acest moment.
Ioan Gyuri Pascu: «Scriu versuri pe WC!»
Solistul Gyuri Pascu, în calitate de autor al textelor pe care le interpretează, susţine că ideile cele mai bune, mai ales în privinţa versurilor cu rimă, îi vin atunci când stă pe WC. În acele momente intime
, artistul are însă la îndemână, pentru a-şi scrie cuvintele, doar sulul de hârtie igienică.
Amuzantul Gyuri Pascu, autor al unor volume de poezii, dar şi solist şi actor în vestita trupă umoristică “Divertis”, susţine că cele mai reuşite texte ale sale au fost “născute” când stătea pe “tron”.
În timp ce alţii preferă să completeze un rebusache, după ce închid uşa toaletei, iată că el gândeşte intens: “Pe WC îmi vin cele mai bune idei, versuri pe care le-am şi publicat, de altfel”. Dar nu numai toaleta, îl inspiră pe Gyuri, ci şi bucătăria:
“Uneori, stau în bucătărie, cu farfuria de mâncare în faţă, şi îmi mai vine în gând câte un vers. Atunci folosesc şerveţele albe, ca să înţeleg ce scriu”, mai completează poetul, invidiat de colegii de breaslă, care susţin că, pentru a scrie o carte
, se retrag la căsuţa de la munte, unde nu se aude nici musca.
Dar şi alţi autori de versuri au fost “genii” în momente în care mai degrabă ar fi trebuit să fie atenţi în trafic sau la strung. De pildă, Paul Ciuci, responsabil cu nemuritoarele versuri ale piesei de inimă albastră “Fata din vis”, a avut o revelaţie, în 1985, pe vremea când era strungar:
“Mi-a venit ideea la muncă şi, pentru a nu pierde versurile, le-am scris pe peretele fabricii din Câmpia Turzii”, ne-a declarat el. Pentru a vă demonstra că o idee venită la minut poate fi mult mai valoroasă decât una clocită zile întregi, trebuie să precizăm că un pasaj din piesa lui Ciuci a fost folosit pentru coloana sonoră a filmului “4 luni, 3 săptămâni şi două zile”, al regizorului Cristian Mungiu, un răsfăţat al premiilor internaţionale.
Nici Eugen Mihăescu nu se lasă mai prejos, când vine vorba de idei: “Pentru că stau mult în trafic, mai notez pe o agendă mică versurile care îmi trec prin cap. Multe le-am şi folosit, iar piesele au devenit hit-uri”, ne-a declarat chitaristul.
, artistul are însă la îndemână, pentru a-şi scrie cuvintele, doar sulul de hârtie igienică.
Amuzantul Gyuri Pascu, autor al unor volume de poezii, dar şi solist şi actor în vestita trupă umoristică “Divertis”, susţine că cele mai reuşite texte ale sale au fost “născute” când stătea pe “tron”.
În timp ce alţii preferă să completeze un rebusache, după ce închid uşa toaletei, iată că el gândeşte intens: “Pe WC îmi vin cele mai bune idei, versuri pe care le-am şi publicat, de altfel”. Dar nu numai toaleta, îl inspiră pe Gyuri, ci şi bucătăria:
“Uneori, stau în bucătărie, cu farfuria de mâncare în faţă, şi îmi mai vine în gând câte un vers. Atunci folosesc şerveţele albe, ca să înţeleg ce scriu”, mai completează poetul, invidiat de colegii de breaslă, care susţin că, pentru a scrie o carte
, se retrag la căsuţa de la munte, unde nu se aude nici musca.
Dar şi alţi autori de versuri au fost “genii” în momente în care mai degrabă ar fi trebuit să fie atenţi în trafic sau la strung. De pildă, Paul Ciuci, responsabil cu nemuritoarele versuri ale piesei de inimă albastră “Fata din vis”, a avut o revelaţie, în 1985, pe vremea când era strungar:
“Mi-a venit ideea la muncă şi, pentru a nu pierde versurile, le-am scris pe peretele fabricii din Câmpia Turzii”, ne-a declarat el. Pentru a vă demonstra că o idee venită la minut poate fi mult mai valoroasă decât una clocită zile întregi, trebuie să precizăm că un pasaj din piesa lui Ciuci a fost folosit pentru coloana sonoră a filmului “4 luni, 3 săptămâni şi două zile”, al regizorului Cristian Mungiu, un răsfăţat al premiilor internaţionale.
Nici Eugen Mihăescu nu se lasă mai prejos, când vine vorba de idei: “Pentru că stau mult în trafic, mai notez pe o agendă mică versurile care îmi trec prin cap. Multe le-am şi folosit, iar piesele au devenit hit-uri”, ne-a declarat chitaristul.
Carla Bruni, viitoarea doamnă a Franţei: Nu-i sufăr pe francezi
Este posibil să devină soţie de şef de stat şi, deşi acum fostul supermodel Carla Bruni este foarte discretă în declaraţii, nu acelaşi lucru se poate spune desprea ea înainte de a-l cunoaşte pe preşedintele francez, Nicolas Sarkozy.
Dacă în relaţia viitoare cu omul de stat vor cântări şi declaraţiile anterioare, rămâne de văzut. Cu siguranţă însă, poporul francez nu va fi la fel de încântat să afle părerile modelului. Cu puţin timp înainte de a avea loc „marea întâlnire”, Carla dădea un interviu în care vorbea despre sentimentele ei privind poporul francez, numindu-l „nefericit” şi „negativ”. Pe de altă parte, deşi acum este legată de un om de 52 de ani, supermodelul declara despre bărbaţii mai în vârstă că sunt „imaturi” la capitolul dragoste.
Şi, chiar dacă locuieşte în Franţa, de la vârsta de cinci ani, Carla a recunoscut că nu a votat la ultimele alegeri din luna mai şi că ea se consideră tot italiancă. „Nu sunt deloc franţuzoiacă. Nici măcar nu am un paşaport francez, am unul italian. Îmi place să fiu italiancă. Îmi place temperamentul şi mâncarea italiană. Oamenii din Franţa sunt mereu într-o dispoziţie proastă din diverse motive, pe când italienii dimpotrivă”, declara cândva Carla.
Întrebată dacă elegantul Paris este un oraş mai frumos ca Londra, ea a spus: „Nu cred. Am rămas plăcut surprinsă de cât de frumoasă e Londra. Iar în Londra nu simţi poluarea, pentru că au foarte multe parcuri. La Paris, locuiesc la marginea oraşului, pentru că este singurul loc unde este verdeaţă”, a mai spus ea. „Francezii sunt întotdeauna negativişti. Sunt, de asemenea, înnebuniţi după limba lor. Dacă există ceva ce nu este în limba lor, se supără rău”.
Viaţa amoroasă a Carlei, înainte de a-l întâlni pe Sarkozy, a fost complexă – în urmă cu şapte ani ea l-a părăsit pe scriitorul francez Jean-Paul Enthoven, pentru fiul lui însurat, Raphael. Printre legăturile ei se numără şi Eric Clapton, Mick Jagger şi Donald Trump. Întrebată despre bărbaţii mai în vârstă, Carla, 40 de ani, care s-a lansat şi în cariera muzicală, a declarat: „Nu devin niciodată maturi, decât ca vârstă. Un bărbat este exact ca atunci când a împlinit 20 de ani. Fundamental rămân la fel ca la acea etate. Nu par să evolueze. Un bărbat mai în vârstă este doar mai în vârstă. Poate învaţă ceva de la viaţă şi de la muncă, dar în relaţii sunt la acelaşi stadiu”. Oare ce părere are Nicolas Sarkozy?
Dacă în relaţia viitoare cu omul de stat vor cântări şi declaraţiile anterioare, rămâne de văzut. Cu siguranţă însă, poporul francez nu va fi la fel de încântat să afle părerile modelului. Cu puţin timp înainte de a avea loc „marea întâlnire”, Carla dădea un interviu în care vorbea despre sentimentele ei privind poporul francez, numindu-l „nefericit” şi „negativ”. Pe de altă parte, deşi acum este legată de un om de 52 de ani, supermodelul declara despre bărbaţii mai în vârstă că sunt „imaturi” la capitolul dragoste.
Şi, chiar dacă locuieşte în Franţa, de la vârsta de cinci ani, Carla a recunoscut că nu a votat la ultimele alegeri din luna mai şi că ea se consideră tot italiancă. „Nu sunt deloc franţuzoiacă. Nici măcar nu am un paşaport francez, am unul italian. Îmi place să fiu italiancă. Îmi place temperamentul şi mâncarea italiană. Oamenii din Franţa sunt mereu într-o dispoziţie proastă din diverse motive, pe când italienii dimpotrivă”, declara cândva Carla.
Întrebată dacă elegantul Paris este un oraş mai frumos ca Londra, ea a spus: „Nu cred. Am rămas plăcut surprinsă de cât de frumoasă e Londra. Iar în Londra nu simţi poluarea, pentru că au foarte multe parcuri. La Paris, locuiesc la marginea oraşului, pentru că este singurul loc unde este verdeaţă”, a mai spus ea. „Francezii sunt întotdeauna negativişti. Sunt, de asemenea, înnebuniţi după limba lor. Dacă există ceva ce nu este în limba lor, se supără rău”.
Viaţa amoroasă a Carlei, înainte de a-l întâlni pe Sarkozy, a fost complexă – în urmă cu şapte ani ea l-a părăsit pe scriitorul francez Jean-Paul Enthoven, pentru fiul lui însurat, Raphael. Printre legăturile ei se numără şi Eric Clapton, Mick Jagger şi Donald Trump. Întrebată despre bărbaţii mai în vârstă, Carla, 40 de ani, care s-a lansat şi în cariera muzicală, a declarat: „Nu devin niciodată maturi, decât ca vârstă. Un bărbat este exact ca atunci când a împlinit 20 de ani. Fundamental rămân la fel ca la acea etate. Nu par să evolueze. Un bărbat mai în vârstă este doar mai în vârstă. Poate învaţă ceva de la viaţă şi de la muncă, dar în relaţii sunt la acelaşi stadiu”. Oare ce părere are Nicolas Sarkozy?
Chopper-ul clasic se îmbracă electronic
SwitchBack PC
se poate lăuda că are doi dintre cei mai faimoşi părinţi, Intel şi Orange County Choppers. După cum v-aţi dat seama, este vorba despre un “motor” cu tehnologie Intel, care a beneficiat şi de puţin ajutor la “facere” şi din partea companiei
de software Black Diamond. Motorul este practic un PC pe două roţi, el având Bluetooth, Wi-Fi şi GPS. Spre deosebire de clasicele chopper-uri, această “bijuterie” are şi câteva camere video
incluse pentru a vedea în spate “situaţia rutieră”. Preţul este unul destul de mare, având în vedere că numai aparatura costă între 6.000 şi 10.000 de dolari plus
costurile motorului, care, dacă este realizat de către familia Teutul, va arăta “criminal”. Din păcate, motorul nu se vinde, momentan, în ţara noastră.
se poate lăuda că are doi dintre cei mai faimoşi părinţi, Intel şi Orange County Choppers. După cum v-aţi dat seama, este vorba despre un “motor” cu tehnologie Intel, care a beneficiat şi de puţin ajutor la “facere” şi din partea companiei
de software Black Diamond. Motorul este practic un PC pe două roţi, el având Bluetooth, Wi-Fi şi GPS. Spre deosebire de clasicele chopper-uri, această “bijuterie” are şi câteva camere video
incluse pentru a vedea în spate “situaţia rutieră”. Preţul este unul destul de mare, având în vedere că numai aparatura costă între 6.000 şi 10.000 de dolari plus
costurile motorului, care, dacă este realizat de către familia Teutul, va arăta “criminal”. Din păcate, motorul nu se vinde, momentan, în ţara noastră.
OCZ ne propune să controlăm jocurile direct cu creierul
Şi "propunerea" lor funcţionează şi va fi lansată în scurt timp pe piaţă. Este vorba despre un nou tip de controler care poate înlocui cu succes tastatura în jocurile 3D.
Controlerul a primit numele de "Neural Impulse Actuator" şi constă într-o bandă pe care jucătorul şi-o leagă în jurul frunţii, în zona tâmplelor, aşa cum se vede şi în imagine. Controlerul "citeşte" mişcările muşchilor frunţii, ai muşchilor din jurul ochilor, precum şi undele cerebrale (alfa şi beta). Astfel, muşchii pot fi folosiţi pentru a mişca personajul virtual, iar undele cerebrale pentru a alege şi a schimba armele. De asemenea, sunt urmărite şi folosite şi mişcările ochilor.
Cei de la Daily Tech au avut ocazia să urmărească o demonstraţie a controlerului OCZ, după cum puteţi citi pe adresa www.dailytech.com/OCZ+Mind+Controlled+ Gamer+Mouse+Nears+Production/article10379.htm . Desigur, procesul de calibrare foarte necesar, pare destul de complex (oricum, mult mai complex decât cel al unui Joystick sau al altui tip de controler pentru jocuri). Dar, odată calibrat, Actuatorul de Impulsuri Neurale (ca să-i traducem cuvânt cu cuvânt denumirea) este mult mai eficient în jocurile 3D decât o tastatură, oricât ar fi acesta de scumpă.
Avantajele aduse sunt legate atât de viteza cât şi de precizia mişcării în timpul jocului. În plus
, controlerul elimină şi posibilele apăsări greşite de taste. Mausului, care este în continuare necesar, i-au rămas cele două acţiuni cu care ne-am obişnuit: ochirea şi focul de armă.
În plus, aparatul
poate fi folosit şi pentru a monitoriza activitatea cerebrală, care prin exerciţiu poate fi îmbunătăţită în timp. Abia aştept să-l încerc (dacă-l voi vedea vreodată...)!
Controlerul a primit numele de "Neural Impulse Actuator" şi constă într-o bandă pe care jucătorul şi-o leagă în jurul frunţii, în zona tâmplelor, aşa cum se vede şi în imagine. Controlerul "citeşte" mişcările muşchilor frunţii, ai muşchilor din jurul ochilor, precum şi undele cerebrale (alfa şi beta). Astfel, muşchii pot fi folosiţi pentru a mişca personajul virtual, iar undele cerebrale pentru a alege şi a schimba armele. De asemenea, sunt urmărite şi folosite şi mişcările ochilor.
Cei de la Daily Tech au avut ocazia să urmărească o demonstraţie a controlerului OCZ, după cum puteţi citi pe adresa www.dailytech.com/OCZ+Mind+Controlled+ Gamer+Mouse+Nears+Production/article10379.htm . Desigur, procesul de calibrare foarte necesar, pare destul de complex (oricum, mult mai complex decât cel al unui Joystick sau al altui tip de controler pentru jocuri). Dar, odată calibrat, Actuatorul de Impulsuri Neurale (ca să-i traducem cuvânt cu cuvânt denumirea) este mult mai eficient în jocurile 3D decât o tastatură, oricât ar fi acesta de scumpă.
Avantajele aduse sunt legate atât de viteza cât şi de precizia mişcării în timpul jocului. În plus
, controlerul elimină şi posibilele apăsări greşite de taste. Mausului, care este în continuare necesar, i-au rămas cele două acţiuni cu care ne-am obişnuit: ochirea şi focul de armă.
În plus, aparatul
poate fi folosit şi pentru a monitoriza activitatea cerebrală, care prin exerciţiu poate fi îmbunătăţită în timp. Abia aştept să-l încerc (dacă-l voi vedea vreodată...)!
Numarul de utilizatori de internet din China il va intrece pe cel din Statele Unite ale Americii
China va numara in urmatoarele saptamani un numar mai mare de utilizatori deinternet decat SUA, care astazi ocupa primul loc la nivel mondial, a estimatjoi Centrul chinez de informatii cu privire la internet (CNNIC), informeazaAFP.
Cu 210 milioane de utilizatori, China inregistreaza cu cinci milioane mai
putini utilizatori decat SUA, potrivit statisticilor anuale ale CNNIC.
CNNIC estimeaza ca numarul de utilizatori de internet din China il va depasi
la "inceputul anului 2008" pe cel al utilizatorilor din Statele Unite ale
Americii, devenind "numarul unu in lume in acest sector".
Numarul utilizatorilor din China a crescut cu 53% intr-un an.
Raportul precedent al organizatiei, semi-oficial, vorbea de un numar de 137
milioane utilizatori la sfarsitul anului 2006 in China, si 210 milioane in
Statele Unite ale Americii.
Acest ritm de crestere confirma si amplifica repercusiunile constatate in
2006, cand numarul de utilizatori era in crestere cu 23% fata de sfarsitul
anului 2005, dupa o crestere de aproximativ 18% in anii precedenti.
Cu toate astea, rata actuala de penetrare in China, ce are o populatie de
1,3 miliarde de locuitori, este de 16%, "mai mica decat media mondiala de
19,1%", potrivit CNNIC.
Numarul de utilizatori de internet a crescut spectaculos in zonele rurale,
crescand de peste doua ori in 2007 (A127,7%), atingand 52,62 milioane, sau
25% din numarul total de utilizatori, potrivit aceleiasi surse.
Internetul s-a impus in China ca un mijloc de comert si comunicare, prin
intermediul caruia oamenii isi pot exprima opiniile, chiar daca domeniul web
este strans controlat de catre autoritatile din China, nelinistite de
posibilitatea extinderii anumitor proteste, sau de manipularea mass-media a
problemelor sociale.
Recent, guvernul de la Beijing a anuntat noi legi pentru difuzarea
imaginilor video
pe paginile de internet, avans ca scop controlarea unui
sector media din ce in ce mai popular in China.
Potrivit acestor legi, care vor intra in vigoare pe 31 ianuarie, numai
companiile
controlate de stat si cele care au licente vor avea dreptul de a
difuza imaginivideo pe internet.
Cu 210 milioane de utilizatori, China inregistreaza cu cinci milioane mai
putini utilizatori decat SUA, potrivit statisticilor anuale ale CNNIC.
CNNIC estimeaza ca numarul de utilizatori de internet din China il va depasi
la "inceputul anului 2008" pe cel al utilizatorilor din Statele Unite ale
Americii, devenind "numarul unu in lume in acest sector".
Numarul utilizatorilor din China a crescut cu 53% intr-un an.
Raportul precedent al organizatiei, semi-oficial, vorbea de un numar de 137
milioane utilizatori la sfarsitul anului 2006 in China, si 210 milioane in
Statele Unite ale Americii.
Acest ritm de crestere confirma si amplifica repercusiunile constatate in
2006, cand numarul de utilizatori era in crestere cu 23% fata de sfarsitul
anului 2005, dupa o crestere de aproximativ 18% in anii precedenti.
Cu toate astea, rata actuala de penetrare in China, ce are o populatie de
1,3 miliarde de locuitori, este de 16%, "mai mica decat media mondiala de
19,1%", potrivit CNNIC.
Numarul de utilizatori de internet a crescut spectaculos in zonele rurale,
crescand de peste doua ori in 2007 (A127,7%), atingand 52,62 milioane, sau
25% din numarul total de utilizatori, potrivit aceleiasi surse.
Internetul s-a impus in China ca un mijloc de comert si comunicare, prin
intermediul caruia oamenii isi pot exprima opiniile, chiar daca domeniul web
este strans controlat de catre autoritatile din China, nelinistite de
posibilitatea extinderii anumitor proteste, sau de manipularea mass-media a
problemelor sociale.
Recent, guvernul de la Beijing a anuntat noi legi pentru difuzarea
imaginilor video
pe paginile de internet, avans ca scop controlarea unui
sector media din ce in ce mai popular in China.
Potrivit acestor legi, care vor intra in vigoare pe 31 ianuarie, numai
companiile
controlate de stat si cele care au licente vor avea dreptul de a
difuza imaginivideo pe internet.
Noua provocare pentru cinematografie este filmul 3D
In urmatorii doi ani se vor impune noi trenduri printre consumatorii de filme, astfel cinematografia mondiala se va afla intr-un nou punct, si anume acela de a incepe sa produca pelicule 3D.
Onoua generatie de cinematografe – cele 3D – in care spectatorii vor vedea personajele ca si cum acestea sunt chiar acolo in sala (cam ca la teatru) este gata sa se lanseze pe pietele din Europa in perioada 2008-2009. O prima vizionare a unei astfel de pelicule 3D s-a petrecut saptamana trecuta intr-un cinematograf din centrul Londrei, unde invitatii au urmarit unul dintre cele mai recente concerte live ale trupei U2. Filmul 3D a fost creat de firma 3ality Digital utilizand o tehnologie digitala de ultima generatie, bazata pe captarea imaginilor si transformarea lor in timp real (instant) in format digital (3D). "In urma cu 30 de ani, cand s-au facut primele tentative de a realiza un film 3D, imaginea nu putea fi extrem de clara. Acum, fiecare pixel captat este reprodus fidel, in asa fel incat imaginile vor fi foarte clare si reale in acelasi timp", a explicat Steve Schklair, membru al echipei care a realizat filmul U2.
Un alt test la care au fost supusi cinefilii londonezi a fost realizat in decembrie, cand aproximativ 400 de cinematografe au difuzat acelasi film: "Beowulf". Dintre acestea, 50 au prezentat versiunea 3D a filmului, iar restul pe cea normala. Astfel, in timp ce un cinema care a proiectat versiunea consacrata a castigat in medie 11.000 de lire sterline, restul au inregistrat incasari de aproape 30.000 de lire sterline. Este clar ca publicul vrea ca cinematograful sa evolueze.
Anul acesta si anul viitor peste o mie de cinematografe din Uniunea Europeana vor incepe sa proiecteze pelicule filmate cu ajutorul tehnologiei 3D. Studiourile producatoare au salutat acest lucru, apreciind ca din punct de vedere financiar un film 3D nu este cu mult mai scump decat un film "normal". DreamWorks a anuntat ca toate animatiile pe care le vor crea incepand din acest an vor fi 3D.
Specialistii considera ca cinematografele trebuie neaparat sa gaseasca o cale de a-i face pe spectatori sa le treaca pragul. "Intr-o era in care toata lumea isi cumpara ecrane ultraplate cu diagonala de peste un metru, si se uita din ce in ce mai mult la filme high definition (HD DVD sau Blu-Ray), este normal ca industria cinematografica sa faca toate eforturile pentru a-si atrage publicul in continuare", este de parere Steve Schklair.
In curand
Filmele 3D ale anului 2008
Producatorii lucreaza la finalizarea unor pelicule exclusiv 3D, care vor rula si in Europa, in acest an. Cel mai asteptat este probabil "Journey to the Center of the Earth" (Calatorie spre centrul pamantului), o adaptare a romanului omonim al lui Jules Vernes. El va fi proiectat pentru prima data
pe 8 august 2008 in Marea Britanie, urmand apoi Belgia, Germania si Spania. Pentru 2009 stau la rand peliculele "Final Destination 4" si "Monstrii versus Extraterestrii" (o animatie DreamWorks).
Onoua generatie de cinematografe – cele 3D – in care spectatorii vor vedea personajele ca si cum acestea sunt chiar acolo in sala (cam ca la teatru) este gata sa se lanseze pe pietele din Europa in perioada 2008-2009. O prima vizionare a unei astfel de pelicule 3D s-a petrecut saptamana trecuta intr-un cinematograf din centrul Londrei, unde invitatii au urmarit unul dintre cele mai recente concerte live ale trupei U2. Filmul 3D a fost creat de firma 3ality Digital utilizand o tehnologie digitala de ultima generatie, bazata pe captarea imaginilor si transformarea lor in timp real (instant) in format digital (3D). "In urma cu 30 de ani, cand s-au facut primele tentative de a realiza un film 3D, imaginea nu putea fi extrem de clara. Acum, fiecare pixel captat este reprodus fidel, in asa fel incat imaginile vor fi foarte clare si reale in acelasi timp", a explicat Steve Schklair, membru al echipei care a realizat filmul U2.
Un alt test la care au fost supusi cinefilii londonezi a fost realizat in decembrie, cand aproximativ 400 de cinematografe au difuzat acelasi film: "Beowulf". Dintre acestea, 50 au prezentat versiunea 3D a filmului, iar restul pe cea normala. Astfel, in timp ce un cinema care a proiectat versiunea consacrata a castigat in medie 11.000 de lire sterline, restul au inregistrat incasari de aproape 30.000 de lire sterline. Este clar ca publicul vrea ca cinematograful sa evolueze.
Anul acesta si anul viitor peste o mie de cinematografe din Uniunea Europeana vor incepe sa proiecteze pelicule filmate cu ajutorul tehnologiei 3D. Studiourile producatoare au salutat acest lucru, apreciind ca din punct de vedere financiar un film 3D nu este cu mult mai scump decat un film "normal". DreamWorks a anuntat ca toate animatiile pe care le vor crea incepand din acest an vor fi 3D.
Specialistii considera ca cinematografele trebuie neaparat sa gaseasca o cale de a-i face pe spectatori sa le treaca pragul. "Intr-o era in care toata lumea isi cumpara ecrane ultraplate cu diagonala de peste un metru, si se uita din ce in ce mai mult la filme high definition (HD DVD sau Blu-Ray), este normal ca industria cinematografica sa faca toate eforturile pentru a-si atrage publicul in continuare", este de parere Steve Schklair.
In curand
Filmele 3D ale anului 2008
Producatorii lucreaza la finalizarea unor pelicule exclusiv 3D, care vor rula si in Europa, in acest an. Cel mai asteptat este probabil "Journey to the Center of the Earth" (Calatorie spre centrul pamantului), o adaptare a romanului omonim al lui Jules Vernes. El va fi proiectat pentru prima data
pe 8 august 2008 in Marea Britanie, urmand apoi Belgia, Germania si Spania. Pentru 2009 stau la rand peliculele "Final Destination 4" si "Monstrii versus Extraterestrii" (o animatie DreamWorks).
Brasov: Cioacă aşteaptă sentinţa - "E greu de presupus că voi ceda"
Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se vor pronunţa abia peste şase zile privind emiterea mandatului de arestare preventivă pe 29 de zile, cerută de DIICOT Braşov pe numele lui Cristian Cioacă şi respinsă de Curtea de Apel Braşov
Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au anunţat ieri, la ora 23.30, că se vor pronunţa peste 6 zile dacă poliţistul Cristian Cioacă va fi sau nu arestat preventiv. Deşi speră că sentinţa aşteptată să fie una corectă şi favorabilă, Cioacă dă de înţeles că anchetatorii sînt imparţiali în instrumentarea celor două dosare în care este cercetat.
„Sînt persoane care mi-au văzut soţia în România şi nu au fost audiate în dosar. Nu vor să obţină probe care mi-ar servi mie. De exemplu audierea subcomisarului Breazu“, a declarat Cioacă. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se vor pronunţa în privinţa recursului făcut de procurorii DIICOT la sentinţa dată miercuri seara de judecătorul Alexandru Vasiliu de la Curtea de Apel Braşov, cînd acesta a respins propunerea de arestare pe 29 de zile pe numele lui Cioacă şi a hakerului ploieştean Marin Adrian Niţu. În dosar mai este cercetat un alt poliţist, subcomisarul Marius Sebastian Breazu, ofiţer în cadrul Serviciului Judiciar din cadrul IPJ Braşov, despre care procurorii spun că l-a ajutat pe Cioacă să acceseze laptopul
Elodiei. Acesta este în prezent plecat într-o misiune ONU, dar a fost rechemat pentru audieri.
Cioacă şi Niţu reaudiaţi de magistraţii Înaltei Curţi
Cristian Cioacă ajuns, ieri-dimineaţă, în jurul orei 9.00, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind însoţit de către avocatul său, Florentin Sorescu, şi de o femeie necunoscută. Dosarul privind recursul DIICOT înaintat împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov din data de 16 ianuarie, cînd instanţa braşoveană a respins cererea de emitere pe numele lui Cristian Cioacă şi a hackerului ploieştean Marin Adrian Niţu de mandate de arestare preventivă, avea poziţia 55, astfel încît judecarea a avut loc abia seara. Iniţial, instanţa a luat spre judecare dosarele cu arestaţi, iar la ora 13.00 şedinta a fost suspendată pentru 30 de minute, ea fiind reluată la ora 13.30. Avocatul Florentin Sorescu le-a declarat jurnaliştilor prezenţi că, în legătură cu acuzaţiile care îi sînt aduse clientului său, „în mod normal, infracţiunea care ar fi valabilă era cea de divulgare a secretului corespondenţei, dar doar în cazul în care ar fi fost săvîrşită. Ori, în mod normal, trebuind plîngerea prealabilă a Elodiei, şi ea neavînd cum să depună această plîngere, Parchetul a forţat nota şi a încercat să meargă pe infracţiuni la sistemele
informatice. Această încadrare este ridicolă“, susţine apărătorul. Cristian Cioacă a intrat în sala de judecată abia în jurul orei 18.30. Parchetul a cerut instanţei să-i reaudieze pe poliţist şi pe hacker, însă avocaţii s-au opus, deoarece cererea a fost formulată în baza art. 140 (3) din Codul de procedură penală, care priveşte audierea arestaţilor, ceea ce, în acest caz, nu se impunea. Cu toate acestea, magistraţii Înaltei Curţi au decis că audierea este necesară.
Probele prezentate de DIICOT Curţii de Apel Braşov
În 15 ianuarie, DIICOT Braşov a început urmărirea penală faţă de Cristian Cioacă, ofiţer IPJ Braşov, şi Marian Niţă, pentru instigare fără drept la sistemele informatice, instigare la restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi instigare la transferul neautorizat de date informatice, respectiv accesarea fără drept la sisteme, restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi transferul neautorizat de date informatice. Dacă în cazul lui Niţu s-a reţinut că a comis o infracţiune care se pedepseşte cu detenţie şi că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol social, la Cioacă, pe lîngă pericolul social, s-a reţinut şi faptul că a săvîrşit o altă faptă cu intenţie. DIICOT a arătat că Cioacă, fiind ofiţer de poliţie, cunoştea faptul că nu poate intra fără acordul unei persoane să acceseze fraudulos mijloacele de informare. Pe de altă parte, Niţu ştia situaţia în care se afla Cioacă şi a dat curs cererii acestuia, contra unei sume de bani, pentru a intra „pentru a doua oară pe adresa de e-mail a Elodiei Ghinescu“, date care au fost făcute public, date posturilor de televiziune.
De ce i-a scos cătuşele lui Cioacă Curtea de Apel Braşov
În motivarea Curţii de Apel Braşov, la hotărîrea de a respinge cercetarea în stare de arest a poliţistului Cristian Cioacă, se arată faptul că Cristian Cioacă l-a plătit pe Adrian Niţu cu suma de 3.000 de USD, echivalentul a 8.000 de lei, pentru a accesa nelegal adresa de e-mail a Elodiei, dar instanţa braşoveană a apreciat că acest demers s-a înscris în acţiunea lui Cioacă de căutare a soţiei dispărute, nefiind ilegală divulgarea secretului corespondenţei. Judecătorul Alexandru Vasiliu, preşedintele completului de judecată de la Curtea de Apel Braşov, consemnează faptul că inculpatul Cioacă Constantin Cristian l-ar fi instigat pe ofiţerul de poliţie judiciară de la IPJ Braşov, Marius Sebastian Breazu (finul de cununie al Elodiei) la data de 2 septembrie 2007, să acceseze fără drept sistemul informatic (laptop) al Elodiei Ghinescu, soţia lui Cioacă, prin utilizarea frauduloasă a sistemului de parolare, obţinînd date informatice, respectiv conţinutul mesajelor aflate pe adresa ishalo2000@yahoo.com, computerul fiind destinat exclusiv utilizării profesionale, ca avocat. Datele au fost transferate pe un memory-stick în care au fost stocate, iar apoi au fost transferate în adresa de e-mail a surorii inculpatului Cioacă. S-a mai reţinut că, după utilizare, învinuitul Breazu ar fi pus o nouă parolă de acces la căsuţa de corespondenţă electronică.
„Cioacă nu l-a cunoscut pe haker“
Niţu nu l-a cunoscut personal pe Cioacă, pînă la audierea şi reţinerea lor, convorbirile dintrei ei fiind doar telefonice, arată judecătorul Alexandru Vasiliu. „La dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea vreunui martor, ori prin distrugerea sau alterarea mijloacelor materiale de probă. Sistemele informatice ale soţilor Cioacă şi Ghinescu au fost ridicate de organul de urmărire penală şi nu s-a constatat că ar fi fost distruse, şterse sau modificate date din computere, care să fie relevante şi să constituie mijloace materiale de probă în instrumentarea prezentei cauze sau a aceleia care are ca obiect presupusa infracţiune de omor calificat de care este acuzat inculpatul Cioacă. Nici nu s-au prezentat în concret astfel de aspecte“, mai spune magistratul.
„Lăsarea în libertate a lui Cioacă nu constituie pericol public“
Curtea invocă faptul că „în conjunctura creată de dispariţia soţiei inculpatului Cioacă şi în împrejurările în care inculpaţii au săvîrşit faptele, dată
fiind legătura indiscutabilă dintre demersurile întreprinse şi preocuparea firească şi legitimă, cel puţin pînă în acest moment, de lămurire a situaţiei Elodiei Ghinescu, nu se poate susţine şi nu sînt probe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică“, adăugînd că acest pericol trebuie demonstrat „printr-o reprezentare concretă a unor elemente de fapt care îl susţin“. Afirmaţia Parchetului, că inculpaţii ar fi acţionat tocmai cu scopul de a zădărnici cercetările legate de presupusa ucidere a Elodiei Ghinescu, nu are niciun fel de susţinere şi este chiar contrazisă de starea de fapt, se mai arată în motivarea completului de judecată. S-au efectuat cercetări pînă în prezent cu inculpaţii în stare de libertate, fără ca buna desfăşurare a procesului penal să fie afectată de lăsarea în libertate a inculpaţilor care au răspuns la toate solicitările. „Datele personale care caracterizează pe inculpaţi nu pledează pentru necesitatea măsurii arestării preventive, în condiţiile în care inculpatul Niţu nu are antecedente penale şi este constant în declaraţii, iar inculpatului Cioacă îi sînt aduse acuzaţii care nu au fost confirmate în mod legal pînă în prezent“, se mai arată în motivarea judecătorului.
Hakerul a primit asigurări de la OTV că face ceva legal
• De asemenea, s-a mai susţinut că, la 24 septembrie 2007, inculpatul Cioacă Constantin Cristian ar fi intrat în legătură cu Marin Adrian Niţu, prin intermediul postului de televiziune OTV, iar la îndemnurile lui Cioacă, Niţu a accesat, fără drept, adresa de e-mail ,,babyelodia@gmail.com“ din care datele informatice au fost transferate la adresa de e-mail a surorii lui Cioacă, a unei alte persoane şi la postul de televiziune OTV. Pentru această activitate a primit de la inculpatul Cioacă suma de 3.000 de dolari - 8.000 lei - în contul prietenei inculpatului Niţu, se arată în motivarea Curţii de Apel Braşov, privind respingerea cererii de arestare a lui Cioacă şi Niţu, transmisă, joi, instanţei supreme. „Din păcate, mediatizarea excesivă a aşa-numitului «Caz Elodia» a dat naştere unui şir nesfîrşit de emisiuni televizate la care au fost invitate tot felul de persoane să-şi spună părerea şi să contribuie - dacă o asemenea cale poate fi luată în seamă din punct de vedere judiciar - într-un fel sau altul la elucidarea cazului. A fost atras un număr destul de mare de curioşi, printre care şi învinuitul Niţu, care a avut senzaţia că a identificat pe un site o poză care putea fi a celei dispărute şi astfel va avea o contribuţie la rezolvarea cazului. O asemenea practică discutabilă, prin care persoane complet neavizate au fost atrase în emisiune, a făcut ca inculpatul Niţu, la propunerea angajaţilor OTV, să ia legătură cu inculpatul Cioacă şi, la cererea acestuia să identifice existenţa unei alte adresa de e-mail a Elodiei Ghinescu, în sistemul Gmail“, se arată în motivare. Mai mult, instanţa consemnează că Niţu a susţinut că a primit asigurări de la postul de televiziune OTV că demersul său este legal.
Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au anunţat ieri, la ora 23.30, că se vor pronunţa peste 6 zile dacă poliţistul Cristian Cioacă va fi sau nu arestat preventiv. Deşi speră că sentinţa aşteptată să fie una corectă şi favorabilă, Cioacă dă de înţeles că anchetatorii sînt imparţiali în instrumentarea celor două dosare în care este cercetat.
„Sînt persoane care mi-au văzut soţia în România şi nu au fost audiate în dosar. Nu vor să obţină probe care mi-ar servi mie. De exemplu audierea subcomisarului Breazu“, a declarat Cioacă. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se vor pronunţa în privinţa recursului făcut de procurorii DIICOT la sentinţa dată miercuri seara de judecătorul Alexandru Vasiliu de la Curtea de Apel Braşov, cînd acesta a respins propunerea de arestare pe 29 de zile pe numele lui Cioacă şi a hakerului ploieştean Marin Adrian Niţu. În dosar mai este cercetat un alt poliţist, subcomisarul Marius Sebastian Breazu, ofiţer în cadrul Serviciului Judiciar din cadrul IPJ Braşov, despre care procurorii spun că l-a ajutat pe Cioacă să acceseze laptopul
Elodiei. Acesta este în prezent plecat într-o misiune ONU, dar a fost rechemat pentru audieri.
Cioacă şi Niţu reaudiaţi de magistraţii Înaltei Curţi
Cristian Cioacă ajuns, ieri-dimineaţă, în jurul orei 9.00, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind însoţit de către avocatul său, Florentin Sorescu, şi de o femeie necunoscută. Dosarul privind recursul DIICOT înaintat împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov din data de 16 ianuarie, cînd instanţa braşoveană a respins cererea de emitere pe numele lui Cristian Cioacă şi a hackerului ploieştean Marin Adrian Niţu de mandate de arestare preventivă, avea poziţia 55, astfel încît judecarea a avut loc abia seara. Iniţial, instanţa a luat spre judecare dosarele cu arestaţi, iar la ora 13.00 şedinta a fost suspendată pentru 30 de minute, ea fiind reluată la ora 13.30. Avocatul Florentin Sorescu le-a declarat jurnaliştilor prezenţi că, în legătură cu acuzaţiile care îi sînt aduse clientului său, „în mod normal, infracţiunea care ar fi valabilă era cea de divulgare a secretului corespondenţei, dar doar în cazul în care ar fi fost săvîrşită. Ori, în mod normal, trebuind plîngerea prealabilă a Elodiei, şi ea neavînd cum să depună această plîngere, Parchetul a forţat nota şi a încercat să meargă pe infracţiuni la sistemele
informatice. Această încadrare este ridicolă“, susţine apărătorul. Cristian Cioacă a intrat în sala de judecată abia în jurul orei 18.30. Parchetul a cerut instanţei să-i reaudieze pe poliţist şi pe hacker, însă avocaţii s-au opus, deoarece cererea a fost formulată în baza art. 140 (3) din Codul de procedură penală, care priveşte audierea arestaţilor, ceea ce, în acest caz, nu se impunea. Cu toate acestea, magistraţii Înaltei Curţi au decis că audierea este necesară.
Probele prezentate de DIICOT Curţii de Apel Braşov
În 15 ianuarie, DIICOT Braşov a început urmărirea penală faţă de Cristian Cioacă, ofiţer IPJ Braşov, şi Marian Niţă, pentru instigare fără drept la sistemele informatice, instigare la restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi instigare la transferul neautorizat de date informatice, respectiv accesarea fără drept la sisteme, restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi transferul neautorizat de date informatice. Dacă în cazul lui Niţu s-a reţinut că a comis o infracţiune care se pedepseşte cu detenţie şi că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol social, la Cioacă, pe lîngă pericolul social, s-a reţinut şi faptul că a săvîrşit o altă faptă cu intenţie. DIICOT a arătat că Cioacă, fiind ofiţer de poliţie, cunoştea faptul că nu poate intra fără acordul unei persoane să acceseze fraudulos mijloacele de informare. Pe de altă parte, Niţu ştia situaţia în care se afla Cioacă şi a dat curs cererii acestuia, contra unei sume de bani, pentru a intra „pentru a doua oară pe adresa de e-mail a Elodiei Ghinescu“, date care au fost făcute public, date posturilor de televiziune.
De ce i-a scos cătuşele lui Cioacă Curtea de Apel Braşov
În motivarea Curţii de Apel Braşov, la hotărîrea de a respinge cercetarea în stare de arest a poliţistului Cristian Cioacă, se arată faptul că Cristian Cioacă l-a plătit pe Adrian Niţu cu suma de 3.000 de USD, echivalentul a 8.000 de lei, pentru a accesa nelegal adresa de e-mail a Elodiei, dar instanţa braşoveană a apreciat că acest demers s-a înscris în acţiunea lui Cioacă de căutare a soţiei dispărute, nefiind ilegală divulgarea secretului corespondenţei. Judecătorul Alexandru Vasiliu, preşedintele completului de judecată de la Curtea de Apel Braşov, consemnează faptul că inculpatul Cioacă Constantin Cristian l-ar fi instigat pe ofiţerul de poliţie judiciară de la IPJ Braşov, Marius Sebastian Breazu (finul de cununie al Elodiei) la data de 2 septembrie 2007, să acceseze fără drept sistemul informatic (laptop) al Elodiei Ghinescu, soţia lui Cioacă, prin utilizarea frauduloasă a sistemului de parolare, obţinînd date informatice, respectiv conţinutul mesajelor aflate pe adresa ishalo2000@yahoo.com, computerul fiind destinat exclusiv utilizării profesionale, ca avocat. Datele au fost transferate pe un memory-stick în care au fost stocate, iar apoi au fost transferate în adresa de e-mail a surorii inculpatului Cioacă. S-a mai reţinut că, după utilizare, învinuitul Breazu ar fi pus o nouă parolă de acces la căsuţa de corespondenţă electronică.
„Cioacă nu l-a cunoscut pe haker“
Niţu nu l-a cunoscut personal pe Cioacă, pînă la audierea şi reţinerea lor, convorbirile dintrei ei fiind doar telefonice, arată judecătorul Alexandru Vasiliu. „La dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea vreunui martor, ori prin distrugerea sau alterarea mijloacelor materiale de probă. Sistemele informatice ale soţilor Cioacă şi Ghinescu au fost ridicate de organul de urmărire penală şi nu s-a constatat că ar fi fost distruse, şterse sau modificate date din computere, care să fie relevante şi să constituie mijloace materiale de probă în instrumentarea prezentei cauze sau a aceleia care are ca obiect presupusa infracţiune de omor calificat de care este acuzat inculpatul Cioacă. Nici nu s-au prezentat în concret astfel de aspecte“, mai spune magistratul.
„Lăsarea în libertate a lui Cioacă nu constituie pericol public“
Curtea invocă faptul că „în conjunctura creată de dispariţia soţiei inculpatului Cioacă şi în împrejurările în care inculpaţii au săvîrşit faptele, dată
fiind legătura indiscutabilă dintre demersurile întreprinse şi preocuparea firească şi legitimă, cel puţin pînă în acest moment, de lămurire a situaţiei Elodiei Ghinescu, nu se poate susţine şi nu sînt probe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică“, adăugînd că acest pericol trebuie demonstrat „printr-o reprezentare concretă a unor elemente de fapt care îl susţin“. Afirmaţia Parchetului, că inculpaţii ar fi acţionat tocmai cu scopul de a zădărnici cercetările legate de presupusa ucidere a Elodiei Ghinescu, nu are niciun fel de susţinere şi este chiar contrazisă de starea de fapt, se mai arată în motivarea completului de judecată. S-au efectuat cercetări pînă în prezent cu inculpaţii în stare de libertate, fără ca buna desfăşurare a procesului penal să fie afectată de lăsarea în libertate a inculpaţilor care au răspuns la toate solicitările. „Datele personale care caracterizează pe inculpaţi nu pledează pentru necesitatea măsurii arestării preventive, în condiţiile în care inculpatul Niţu nu are antecedente penale şi este constant în declaraţii, iar inculpatului Cioacă îi sînt aduse acuzaţii care nu au fost confirmate în mod legal pînă în prezent“, se mai arată în motivarea judecătorului.
Hakerul a primit asigurări de la OTV că face ceva legal
• De asemenea, s-a mai susţinut că, la 24 septembrie 2007, inculpatul Cioacă Constantin Cristian ar fi intrat în legătură cu Marin Adrian Niţu, prin intermediul postului de televiziune OTV, iar la îndemnurile lui Cioacă, Niţu a accesat, fără drept, adresa de e-mail ,,babyelodia@gmail.com“ din care datele informatice au fost transferate la adresa de e-mail a surorii lui Cioacă, a unei alte persoane şi la postul de televiziune OTV. Pentru această activitate a primit de la inculpatul Cioacă suma de 3.000 de dolari - 8.000 lei - în contul prietenei inculpatului Niţu, se arată în motivarea Curţii de Apel Braşov, privind respingerea cererii de arestare a lui Cioacă şi Niţu, transmisă, joi, instanţei supreme. „Din păcate, mediatizarea excesivă a aşa-numitului «Caz Elodia» a dat naştere unui şir nesfîrşit de emisiuni televizate la care au fost invitate tot felul de persoane să-şi spună părerea şi să contribuie - dacă o asemenea cale poate fi luată în seamă din punct de vedere judiciar - într-un fel sau altul la elucidarea cazului. A fost atras un număr destul de mare de curioşi, printre care şi învinuitul Niţu, care a avut senzaţia că a identificat pe un site o poză care putea fi a celei dispărute şi astfel va avea o contribuţie la rezolvarea cazului. O asemenea practică discutabilă, prin care persoane complet neavizate au fost atrase în emisiune, a făcut ca inculpatul Niţu, la propunerea angajaţilor OTV, să ia legătură cu inculpatul Cioacă şi, la cererea acestuia să identifice existenţa unei alte adresa de e-mail a Elodiei Ghinescu, în sistemul Gmail“, se arată în motivare. Mai mult, instanţa consemnează că Niţu a susţinut că a primit asigurări de la postul de televiziune OTV că demersul său este legal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
