Cozmin Guşă aruncă mănuşa !

Candidatura liderului PIN la Primăria Capitalei alungă plictiseala.

Se fac în curând 20 de ani de la Revoluţie, iar Bucureştiul încă nu s-a trezit din amorţeală. Au fost alegeri din patru în patru ani, după care oraşul a intrat de fiecare dată într-o stare de hip­noză administrativă.

Fie ei primari puşi pe îngrăşat în vreme de mandat (vezi Halaicu), orbiţi de cariera publică (vezi Ciorbea), aterizaţi din întâmplare pe scaunul
de peste drum de Cişmigiu (vezi Lis), pa­sionaţi de răz­boa­ie mici maidanezo-buti­caro-pese­diste (vezi Băsescu) sau arun­­caţi în luptă pe criterii exclusiv politice (vezi Videanu), mai-marii Capitalei n-au împins căruţa oraşului mai mult de câţiva amărâţi de milimetri.

Bucureştiul a semănat leit cu România-mamă, care s-a mişcat în ritm de melc în aproape 20 de ani de libertate şi care mai mult a spoit decât a construit.


Imaginea de azi a Bucu­reştiului seamănă cumva cu a blocurilor din Rahova şi Ferentari, vopsite de Vanghelie acum patru ani pentru a lua faţa ale­gătorului în căutare de culoare. Da, Capitala arată azi ca un oraş spoit intenţionat pentru a nu i se descoperi putreziciunea de sub maglavais. Nimic profund n-au gândit pentru el edilii. Orgoliile interpartidice au omorât din faşă orice intenţie privind creionarea unui mare proiect pentru Capitală. Unul care să fie continuat indiferent de primar. Că el n-a existat se poate vedea azi în toate bolile
urbei. În canalizarea care se predă mereu ploilor, în străzi tot mai înguste pentru maşini tot mai multe, în construcţii haotice, parcuri devorate, trafic de coşmar sau maidanezi rezistând eroic.


Starea de sufocare în care se zbate azi oraşul are le­gă­tură mai ales cu faptul că votul bucureştenilor a avut întotdeauna o mare componentă politică, şi prea puţin tehnică. Alegătorii au fost chemaţi să voteze partide, sigle, doctrine pentru că miza era mare: cine pune mâna pe Capitală la "locale" ia o gură plină de oxigen pentru alegerile parlamentare.

Oamenii n-au fost bombardaţi cu proiecte, ci cu hârjoneli politice. Iar rezultatul se vede în stradă. Din această pers­pectivă, intrarea lui Cozmin Guşă în cursa pentru fotoliul de primar general, anunţată azi în "Adevărul", este o mănuşă aruncată bucureşteanului. Guşă nu are în spate o forţă politică de talia celor care i-au susţinut pe candidaţii care au câştigat până acum primăria. Ceea ce poate fi un dezavantaj, dar şi un avantaj.


Dacă bucureştenii vor vota sub impulsul de­zamă­girii postre­volu­ţio­na­re faţă de pri­marii foarte politici, atunci Cozmin Guşă poate fi surpriza. Dublată şi de combativitatea-i bine cunoscută din confruntările televizate, candidatura sa poate stârni măcar curiozitatea alegătorului. Nu ştiu dacă Guşă are sau nu o şansă bună. Ce ştiu însă este că intrarea sa în luptă alungă plictiseala şi dă şah partidelor mari. Acum nu mai e atât de simplu să câştige pe spezele unei sigle politice.