Legea electorală, ca o rachetăLegea electorală, ca o rachetă

Pentru a fi mai bine înţeleasă, noua lege electorală trebuie privită ca o rachetă în trei trepte: fiecare treaptă este abandonată în spaţiu odată ce şi-a făcut treaba.

Un cor de bocitoare, constituit de câteva zile, deplânge uriaşele nedreptăţi pe care, pe alocuri, le-ar crea legea electorală: ratarea Parlamentului de către candidaţii care au câştigat colegiile, cu reflexia sa în oglindă: intrarea în Parlament a candidaţilor plasaţi în colegii pe locul doi sau trei.

Pentru a scuti lacrimi inutile, legea aceasta trebuie privită ca o rachetă cosmică în trei trepte. După cum ne mai amintim din fizică, prima
treaptă propulsează racheta până la prima viteză cosmică (7,9 km/s), menită a o plasa pe orbita Pământului. Apoi, treapta a doua împinge racheta până la a doua viteză cosmică (11,2 km/s) şi o plasează în afara orbitei Pământului, iar ultima treaptă îi imprimă a treia viteză cosmică (13,6 km/s) şi o scoate în afara sistemului solar.

Imediat ce fiecare treaptă îşi îndeplineşte rolul, containerul în care s-a aflat combustibilul este desprins de rachetă, abandonat în spaţiu, şi nimeni nu mai plânge după el.

Reconvertim acum fizica în legea electorală: prima treaptă o reprezintă candidaţii care au câştigat colegiile cu 50 la sută plus
un vot şi care au primit automat mandatul. Este singura fază în care putem vorbi despre vot uninominal. Odată ce trecem la treapta a doua, redistribuirea la nivel de judeţ, logica uninominală trebuie desprinsă din “racheta” electorală şi abandonată în spaţiu pentru a face loc logicii proporţionale. Potrivit acesteia, nu mai este răsplătită performanţa candidatului la nivel de colegiu, ci performanţa partidului la nivel de circumscripţie judeţeană. Din această logică nu mai e deloc nedrept ca un candidat care a câştigat un colegiu să piardă în favoarea unuia din alt colegiu al aceluiaşi judeţ, plasat pe locul doi sau trei.

Ba chiar ar fi fost profund nedrept să ia mandatul un câştigător de colegiu aparţinând unui partid care, la nivel de judeţ, a făcut un scor mai slab. În mod similar stau lucrurile şi, la a treia “treaptă”, redistribuirea la nivel naţional: trebuie abandonată logica judeţeană (performanţa partidului la nivel de circumscripţie) în favoarea celei naţionale (performanţa partidului pe ţară). De ce se întâmplă asta? Pentru că aşa a fost croită legea: în sistem mixt, şi nu uninominal, pur şi dur
, în două tururi de scrutin.

Bocitoarele de mai sus se comportă ca nişte astronauţi care, odată ajunşi în afara sistemului solar, plâng după tăblăria primei trepte abandonate în spaţiu.